Accepta sau renunta la Whatsapp

Știai că ești obligat ca până pe 15 mai să accepți noua politică de confidențialitate a Whatsapp? Dacă nu o faci, vei pierde funcționalitățile platformei, aceasta devenindu-ți total inutilă. Cum nu știi? Informația este chiar acolo, sub nasul tău. Ei nu îți dau ultimatumul pe față, ci ți-l bagă pe sub ușă – poate, poate, îl accepți fără să te prinzi.

O informație care circula la începutul anului pe internet a produs un adevărat exod de utilizatori Whatsapp către alte platforme similare. Informația spunea că binecunoscuta platformă deținută de Facebook, pe lângă faptul că va furniza companiei mamă informațiile utilizatorilor, intenționează să modifice termenii și condițiile impuse utilizatorilor, și să îi forțeze pe aceștia să le accepte sub amenințarea ștergerii conturilor. Astfel, platforme alternative ca Signal sau Telegram, au câștigat peste noapte zeci de milioane de utilizatori.

Da, și eu mi-am făcut atunci un cont pe Telegram, câteva grupuri, și chiar un canal, și l-am găsit ca fiind foarte prietenos, ușor de utilizat, și cu niște opțiuni foarte utile. Am avut bucuria de a constata că foarte mulți dintre prieteni și cunoscuți erau deja pe platformă.

Între timp, am constatat că atât Whatsapp, cât și Instagram, au început să lege tot mai mult informațiile deținute cu Facebook, dar povestea cu acceptul forțat au lăsat-o cumva în ceață până de curând.

Citește mai mult din acest articol

Un balon, gândirea pozitivă și alegerile noastre

Ode To A Lost Balloon by Morten M Pedersen

M-am ridicat de la calculator cu gândul să mă întind puțin, și mi-am aruncat privirea pe fereastră. Primul lucru pe care l-am remarcat, era un balon cu heliu ce zbura pe deasupra caselor de vizavi. Era multicolor, strălucitor și era purtat cu viteză de vânt, tot mai departe.

Nu știu de ce, imaginea asta fugară a stârnit un soi de bucurie copilărească în sufletul meu. Nu aveam un motiv anume, nu aveam un gând precis, ci doar bucurie. Bucurie pură.

În secunda următoare m-am gândit că undeva, probabil câteva străzi mai departe, un copil privea cu regret balonul ce-i scăpase din mână, și probabil plângea. Nu avea cum să știe că pierderea lui, aducea bucurie altei persoane. Nu avea cum să schimbe bucuria efemeră a posesiei, urmată de pierderea ce-i părea de-a dreptul tragică, pe altceva. Pe un sentiment mai plăcut, cum ar fi dărnicia, mărinimia.

Totuși, în viață, am putea face asta conștient? Atunci când pierdem ceva, lucruri, oameni, privilegii, să ne schimbăm starea gândindu-ne că acel „ceva” pierdut , de fapt nu se pierde? Că undeva, cumva, acesta va contribui la bucuria altcuiva. Așa e că asta ne-ar putea schimba starea? Nu-i așa că e mult mai bine, să ne simțim darnici decât victime?

Cred că astfel ar putea fi reprezentată „gândirea pozitivă”, un termen extrem de folosit, și… cam uzat de atâta folosire.

De ce nu apelăm mai des la acest mod de a privi lucrurile, de ce alegem adesea să fim „realiști”? – doar nu o să spunem „pesimiști”, nu-i așa?

Probabil fiindcă nu avem exercițiul de a fi optimiști. Nu am fost nici educați, nici încurajați să o facem. Mai degrabă am fost condiționați de-a lungul timpului că culegem „beneficiile” statutului de victimă. O pierdere aduce cu sine și un fel de autocompătimire, poate aduce atenția celor din jur, poate aduce compasiunea acestora, și uneori chiar unele avantaje.

Dacă îi vei întreba pe cei din jur, nimeni nu vrea să fie trist, depresiv, dar statutul de victimă este uneori un „emotional home” călduț, la care suntem obișnuiți să ne întoracem mereu. Nu este o casă prea plăcută, dar e… acasă. Și nu, asta nu ne face să fim lași sau slabi, ci pur și simplu… așa merg lucrurile.

Totul în viață este despre alegeri. Și alegerile nu sunt doar bune sau rele, ci cel mai adesea sunt alegeri pe care le iei, și alegeri pe care nu le iei. Sună ciudat, dar și acestea din urmă sunt niște alegeri… luate.

Chiar nu e simplu să alegi să gândești altfel, să te „păcălești” să ieși din zona de confort, să riști să schimbi lucruri familiare pe incertitudine. E greu, e nevoie de multă voință, și uneori ai nevoie de cineva care să te împingă să te vezi din exterior, să-ți vezi propriile slăbiciuni, să le accepți, și apoi să le renegi alegând altceva mai bun. Uneori acel cineva se întâmplă să fie un profesionist, să zicem un coach, iar alteori un prieten bun, decis să-ți spună lucrurile în față în loc să-ți dea dreptate, sau să-ți plângă de milă.

Îl vei iubi, sau îl vei urâ pentru asta – și asta va fi tot o alegere.

UPW – între mersul pe jar și o biată scândurică

Se întâmplă ca zilele acestea să particip la UPW Virtual, varianta online a evenimentelor Unleash the Power Within. Dacă îl știi pe Tony Robbins, mai mult ca sigur că știi despre ce este vorba. Dacă nu îl știi, poate că nu citești rândurile acestea din întâmplare, poate există un motiv pentru asta. Și dacă e așa, oprește-te din citit și caută pe Netflix „I am not your guru”, sau pur și simplu întră pe YouTube și caută „Tony Robbins” și vei găsi multe răspunsuri.

Revenind la povestea mea, am participat la Londra, la două evenimente UPW și probabil știi despre ce este este vorba. Dacă nu, pot să îți spun că au for evenimente de 4 zile în care intri dimineața în sală și ieși noaptea, evenimente în care, la final nu mai ești același om cu cel care ai intrat.

Nu pot descrie ce se întâmplă acolo, dar în prima zi ajungi omul în stare să meargă pe jar, și te asigur că nu e deloc ceva la îndemâna oricui. După experiența asta vei sfida orice provocare interioară, sau exterioară, nimic nu ți se mai pare imposibil, orice obstacol ți se pare o provocare personală.

În timpul evenimentului, am mai mers o dată pe jar, de data asta pe un jar interior, personal, am coborât în propriul meu iad. Chiar dacă tot procesul din a treia zi se petrece în sală, este cel puțin la fel la fel intens ca mersul pe jar.

Probabil vei înțelege de ce, participând la un UPW online, un eveniment la fel de extraodinar de altfel ca cele anterioare, faptul că în locul mersului pe jar, am primit o scândurică de 1 cm pe care urma să o rup… a fost puțin cam dezamăgitor.

După ce am mers pe jar de două ori, în 2018 și 2019, scândurica aceasta subțire mi-a dat o lecție importantă. Mi s-a părut o probă mult prea simplă, ba chiar am umblat cu grijă cu ea ca să nu o rup din greșeală. Aveam convingerea că pot să o rup între degete. Aproape că am fost dezamăgit, def apt chiar am fost.

Apoi s-a intamplat ceva. În timpul procesului mi-am scris limitările pe ea, am asezat-o în pozitie și în timp ce ni se explica tehnica necesară, mi-am privit limitările și le-am conștientizat. Am facut-o atât de intens incat mi-a fost frică să lovesc scandurica aceea, m-am îndoit ca o pot rupe, am simțit apăsarea privirilor celor din jur așteptând să o rup. In fața mea nu mai era o scândurică de 1 cm grosime, ci un buștean încărcat cu toate fricile mele.

Am lovit biata scândurică cu atâta hotărâre și ură încât nu ar fi avut nicio șansă nici dacă ar fi fost de patru ori mai groasă. Erau fricile mele acolo și le-am spulberat. Experiența a fost atât de intensă, cel puțin la fel ca mersul pe jar. Scândurica aceea mi-a dat o lecție și Tony Robbins a spus-o de câteva ori în timpul evenimentului. Viața, lucrurile din fața noastră, experiențele, există doar așa cum le dăm noi voie să existe și iau forma și energia pe care le-o dăm noi.

Cum sa slabesti usor – un articol contestat

Am scris acum vreo 8 ani un articol numit Cum să slăbești ușor, articol care încă avea destul de mulți cititori. Acum ceva vreme, o doamnă m-a somat oficial în numele DIET CLUB SRL, să șterg schema dietei despre care vorbeam în articol, spunând că are drepturi de autor asupra acesteia și…

Dar hai să vă spun toată povestea. Pe vremea când am scris acel articol, soția mea s-a decis să slăbească câteva kilograme, iar eu, chiar dacă nu am avut niciodată o problemă cu greutatea, m-am gândit că ar fi o bună idee să îmi mi-o ajustez puțin. La momentul respectiv am descoperit la niște prieteni, o schemă de dietă care în cazul lor, dăduse rezultate. Am urmat-o și noi cu succes o vreme, am avut rezultate bunicele, și așa am ajuns să scriu articolul respectiv.

După o vreme însă, ca orice dietă, și aceasta a eșuat în a deveni un mod de viață. Oamenii nu prea pot trăi într-o lume plină de restricții. Bineînțeles, am revenit la siluetele de dinainte de dietă.

A urmat dieta Dukan, câțiva ani mai târziu… Alți prieteni care slăbiseră… ceva gen… 30 kg, ne-au inspirat și da, rezultatele au fost spectaculoase. După o vreme… Da, ai ghicit, am revenit la regimul nostru alimentar normal pentru că o dietă nu e un mod de viață. Normal, am revenit la greutate de dinainte.

Odată cu vârsta devii mai atent cu kilogramele, dar și cu sănătatea. Acum 2 ani am participat la Londra, la un… hai să-i spunem „seminar” marca Tony Robbins, numit „Unleash the Power Within”, pe care ți-l recomand și ție(online, zilele astea). În ultima zi, printre altele, ni s-a explicat ce este alcalinitatea, în ce fel ne influențează alimentele acide și cele alcaline, și eram provocați la un challenge de 10 zile în care trebuia să mâncăm doar alimente alcaline. Nu era pentru a slăbi, ci pur și simplu pentru a trăi mai sănătos și a avea mai multă energie. Am prelungit respectiva încercare 21 de zile și ne-am convins de beneficii, așa că ne-am decis să îi facem câteva ajustări.

De mai bine de 2 ani nu mai mâncăm carne, excepție făcând rarele mese cu pește sau fructe de mare, am scos din meniu alimentele procesate, și am redus tot ce înseamnă zahăr, lactate, ouă, pâine, etc. De la începutul anului am început să bem apă alcalină ionizată, și iată-ne renunțând la diete și îmbrățișând deja un stil de viață propriu.

Si acum să revenim la motivul pentru care am scris aceste rânduri. După cum spuneam, o doamnă revendica drepturi de autor asupra unei scheme de dietă de slăbit publicate de mine în 2012, în numele unei firme înființate în 2016. Inițial am vrut să o ignor, convins de faptul că puteam să mă distrez ani de zile de demersul respectiv, dar am hotărât să iau în calcul două aspecte:

  1. Poate doamna cu pricina are dreptate, și chiar dacă pe cale legală avea zero șanse de a revendica… „drepturi de autor” asupra respectivei diete, este posibil ca dânsa să fi conceput cu ani înainte respectiva schemă de slăbit. Așa cu menționa în somația sa făcută în numele DIET CLUB SRL, clinicile respective oferă contra cost acel program, deci faptul că eu divulgam gratuit prețioasa informație le putea produce serioase prejudicii financiare. 🙂
  2. În realitate, de 8 ani eu nu mai urmez respectiva schemă, nu o consider o soluție pe termen lung și oricum nu o mai recomandam nimănui, deci… facă-se voia doamnei.

Și acum la final, un sfat prietenesc: gândește-te la modul tău de viață, la ce și cât mănânci, la ce și cât bei, la ce gânduri ai și cu ce le alimentezi, la ce preteni ai… și vezi dacă nu poți face îmbunătățiri care să-ți aducă sănătatea, vivacitatea, și de ce nu, și greutatea pe care ți-o dorești.

Tata…

Galati – Beirut, o paralelă peste timp

În filmul românesc Explozia (1973), inspirat pe câte se pare dintr-o situație reală petrecută la Galați cu doar doi ani înainte, regăsim o situație similară evenimentului petrecut acum câteva zile în Beirut. Un vas panamez încărcat cu azotat de amoniu, incendiat lângă Galați… Oamenii, șansa, soarta… ceva a făcut ca atunci să nu se întâmple ce s-a întâmplat în Liban.

Filmul e impresionant, actorii niște maeștrii… chiar merită văzut!

”Explozia” – film românesc, 1973

Dieta alcalină – tot ce trebuie să ştii

Ce este dieta alcalină? Când vorbim despre dietă, ne gândim la un program de alimentație pe care îl urmăm pentru o anumită perioadă de timp, cu un scop precis, de cele mai multe ori scopul fiind scăderea în greutate. Dacă vorbim despre dieta alcalină, putem spune din start că aceasta nu este o cură de slăbire, ci mai degrabă un mod de viață, scopul general declarat fiind sănătatea. Pe blogul celor de la napofarm.ro am găsit articolul de mai jos, un articol bine documentat despre alcalinitate, dietă alcalină și… sănătate.

Dacă vorbim despre dieta alcalină, putem spune din start că aceasta nu este o cură de slăbire, ci mai degrabă un mod de viață, scopul general declarat fiind sănătatea.

Nevoia de a ne menţine sănătoşi printr-o alimentaţie corectă ne preocupă încă din cele mai vechi timpuri, poate chiar de când s-a inventat zicala “eşti ceea ce mănânci”. Niciodată nu am avut parte de un bagaj mai mare de informaţii decât în prezent: sute de diete, reţete pentru menţinerea frumuseţii corporale, regimuri care promit vindecarea unor boli. Şi totuşi, rămâne să vedem dacă ştim să alegem cea mai potrivită reţetă pentru sănătate, dar mai important decât atât, să o aplicăm în mod corect pentru obţinerea unui rezultat optim. 

Azi vă atragem atenţia asupra importanţei acidităţii în organism. Fie că vă este familiară sau e încă tărâm necunoscut, dieta despre care veţi citi astăzi a ieşit la lumină în anul 2013, când Victoria Beckham, urmată de alte celebrităţi precum Jennifer Aniston, Elle Macpherson, Kelly Ripa au început să se simtă nu excelent, ci precum nişte persoane complet renăscute, pline de viaţă, energizate datorită dietei alcaline.

vedete dieta alcalina

Dar căutarea unei diete pentru menţinerea unei alimentaţii sănătoase a pornit de la începutul secolului 20, când din ce în ce mai mulţi cercetători începuseră să se întrebe dacă nu cumva epoca modernă, industrializată, abundând în alimente nesănătoase, este motivul pentru care ne luptăm tot mai des cu boli şi tulburări. Studiile au întărit ideea că o cauză posibilă pentru apariţia dezechilibrelor este excesul de aciditate din organism. Aceasta favorizează apariţia îmbolnăvirilor, în timp ce curele de alcalinizare conduc la vindecare.

Mediu alcalin sau acid?

pH-ul este indicele care măsoară aciditatea substanţelor. După digestia alimentelor, în organism există o condiţie de aciditate sau de alcalinitate. Rezultatul se măsoară prin intermediul indicelui pH, ale cărui valori sunt cuprinse între 0 şi 14, pH-ul 7 fiind un pH neutru. Pentru ca organismul să funcţioneze optim, pH-ul trebuie să fie uşor alcalin. La o persoană sănătoasă, pH-ul sângelui este situat între 7,40 şi 7,45

Citește mai mult din acest articol

Camuflarea antenelor 5G

LATE EDIT: Se pare că pentru unii am fost mult prea subtil și este nevoie să le explic gluma. Rândurile de mai jos sunt o ironie la adresa celor care prin astfel de poze încearcă să inducă ideea că antene 5G sunt ascunse și asta ar avea vreo legătură cu pandemia. Pozele sunt dintr-un articol despre arhitectură, din 2016, an în care nu exista tehnologia 5G.

Internetul geme de pseudo informații care leagă pandemia de corona virus de tehnologia 5G, tehnologia 5G de vaccinuri, și vaccinurile de COVID-19. După ce autorii materialelor de pe internet au aflat că Soros a murit acum câțiva ani, și-au actualizat materialele, îndreptându-și atenția spre odiosul Bill Gates. Trebuie să fim vigilenți, trebuie să-l oprim pe maleficul Bill!

Se pare că Oculta Mondială, fiind desconspirată de cetățenii vigilenți a început să își ascundă antenele 5G, camuflându-le ca să pară copaci. Imaginile de mai jos spun totul…

Era cât pe ce să uit să vă spun: imaginile sunt dintr-un articol din 2012 de pe un site spaniol.

Cum? Nu exista 5G în 2012? Atunci de ce le camuflau? Cum? Articolul este despre arhitectură? Oare de pe atunci testa Oculta Mondială camuflarea antenelor 5G?

sursa

Ce se intampla cand esti infectat cu coronavirus

Mass media, și probabil social media cu precădere abundă de pseudoinformații legate de acest coronavirus „nou”, cunoscut în mod greșit sub denumirea de COVID-19.

CORONAVIRUS – am spus „coronavirus nou” cu toate că ne supără deja de câteva luni, pentru că termenul de coronavirus nu se referă doar la acest virus cu care ne confruntăm acum, ci este o denumire generică pentru o familie de virusuri denumite astfel după forma pe care o au.

COVID-19 este numele care în mod eronat este atribuit virusului, în realitate fiind numele bolii declanșate în corp de virusulul care ne dă atâtea bătăi de cap, și care în realiate se numește SARS-CoV-2.

Iată o animație care ne arată ce se întâmplă în cazul în care ești infectat cu coronavirus. – pentru subtitrare în limba română, selectează în setări opțiunea respectivă.

Pastele ei de carantina

Când ungurii și românii își pun ouăle laolaltă, nici războiul nu mai e ce-a fost. S-a dus în Paștele măsurilor de carantină, unde și la stropit se merge cu dezinfectant.

%d blogeri au apreciat: