UPW – între mersul pe jar și o biată scândurică
25 octombrie 2020 Lasă un comentariu
Se întâmplă ca zilele acestea să particip la UPW Virtual, varianta online a evenimentelor Unleash the Power Within. Dacă îl știi pe Tony Robbins, mai mult ca sigur că știi despre ce este vorba. Dacă nu îl știi, poate că nu citești rândurile acestea din întâmplare, poate există un motiv pentru asta. Și dacă e așa, oprește-te din citit și caută pe Netflix „I am not your guru”, sau pur și simplu întră pe YouTube și caută „Tony Robbins” și vei găsi multe răspunsuri.

Revenind la povestea mea, am participat la Londra, la două evenimente UPW și probabil știi despre ce este este vorba. Dacă nu, pot să îți spun că au for evenimente de 4 zile în care intri dimineața în sală și ieși noaptea, evenimente în care, la final nu mai ești același om cu cel care ai intrat.
Nu pot descrie ce se întâmplă acolo, dar în prima zi ajungi omul în stare să meargă pe jar, și te asigur că nu e deloc ceva la îndemâna oricui. După experiența asta vei sfida orice provocare interioară, sau exterioară, nimic nu ți se mai pare imposibil, orice obstacol ți se pare o provocare personală.
În timpul evenimentului, am mai mers o dată pe jar, de data asta pe un jar interior, personal, am coborât în propriul meu iad. Chiar dacă tot procesul din a treia zi se petrece în sală, este cel puțin la fel la fel intens ca mersul pe jar.
Probabil vei înțelege de ce, participând la un UPW online, un eveniment la fel de extraodinar de altfel ca cele anterioare, faptul că în locul mersului pe jar, am primit o scândurică de 1 cm pe care urma să o rup… a fost puțin cam dezamăgitor.
După ce am mers pe jar de două ori, în 2018 și 2019, scândurica aceasta subțire mi-a dat o lecție importantă. Mi s-a părut o probă mult prea simplă, ba chiar am umblat cu grijă cu ea ca să nu o rup din greșeală. Aveam convingerea că pot să o rup între degete. Aproape că am fost dezamăgit, def apt chiar am fost.
Apoi s-a intamplat ceva. În timpul procesului mi-am scris limitările pe ea, am asezat-o în pozitie și în timp ce ni se explica tehnica necesară, mi-am privit limitările și le-am conștientizat. Am facut-o atât de intens incat mi-a fost frică să lovesc scandurica aceea, m-am îndoit ca o pot rupe, am simțit apăsarea privirilor celor din jur așteptând să o rup. In fața mea nu mai era o scândurică de 1 cm grosime, ci un buștean încărcat cu toate fricile mele.
Am lovit biata scândurică cu atâta hotărâre și ură încât nu ar fi avut nicio șansă nici dacă ar fi fost de patru ori mai groasă. Erau fricile mele acolo și le-am spulberat. Experiența a fost atât de intensă, cel puțin la fel ca mersul pe jar. Scândurica aceea mi-a dat o lecție și Tony Robbins a spus-o de câteva ori în timpul evenimentului. Viața, lucrurile din fața noastră, experiențele, există doar așa cum le dăm noi voie să existe și iau forma și energia pe care le-o dăm noi.