Despre referendum… la rece

gay-1985899_1280

Nefiind preocupat de acest subiect, mi-a scăpat parcursul acestei inițiative și m-am trezit brusc în vâltoarea evenimentelor recente, adică în febra discuțiilor aprinse de pe Facebook. În primul moment am fost confuz din cauza temelor, aparent fără legătură, care încingeau spiritele, uneori până la injurii și „unfriend”. Unii îi dădeau înainte cu religia, alții cu moralitatea, unii cu copii adoptați de homosexuali, alții cu schimbarea de sex, așa că am fost într-o ceață totală.
Din ce am înțeles eu, un anume ONG, grupând sau susținut de diferite alte organizații, a strâns vreo două milioane și jumătate de semnături pentru organizarea unui referendum de revizuire a Constituției, mai precis de înlocuire a cuvântului „soți” cu sintagma „un bărbat și o femeie”. Am înțeles că e o inițiativă veche de câțiva ani, dar nu am înțeles de ce a devenit atât de imperativă peste noapte. Unii chiar sunt supărați pentru cele câteva zeci de milioane de dolari cheltuite pt organizarea referendumului.

Acum, în timp ce scriu, mi-am amintit că am citit și eu pe Facebook, cu multă vreme în urmă, mesajul unei astfel de organizații(poate chiar cea cu pricina) care spunea ceva de genul „apăr căsătoria dintre un bărbat și o femeie”. Considerând că în România, expresia respectivă este cel puțin un pleonasm, am întrebat și eu atunci, de cine o apără, sau cine o amenință. Au urmat o serie de argumente puerile și clișee fără logică, și… am renunțat destul de repede. Nici nu știam eu pe vremea aceea ce se coace pe acolo.

Zilele acestea, am încercat să ignor toată această vânzoleală mediatică, dar am observat că mare parte dintre prietenii mei de pe Facebook s-au împărțit în două tabere încrâncenate. Am încercat eu să trag o concluzie de aici, dar nu a fost așa de simplu ca în cazul PSD-ului. Acolo, departajarea era clară. Ăia inteligenți și cu ceva școală erau grupați într-o tabără, ceilalți, restul, în tabăra adversă. Aici, cu toate că spiritele erau la fel de aprinse, părerile erau împărțite și motivațiile foarte diverse.

N-am avut încotro și am dat o căutare pe Google, să văd ce pune în pericol „familia românească tradițională”. Căutam sincer și nepărtinitor să mă informez. A fost destul de greu să găsesc câteva articole de lege prin toată această șarjă de mesaje panicarde, venite din toate direcțiile, dar până la urmă am reușit.

Am aflat astfel că legislația actuală nu pune în discuție în nici un fel heterosexualitatea cuplului care se căsătorește în vederea formării unei familii, ba chiar din contră, este foarte clară și fără echivoc în acest sens. Pe lângă paragraful din constituție care spune că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, am găsit că Art.259 din Codul civil, secțiunea a 3-a(iertați-mi nepriceperea dacă nu am scris corect) definește căsătoria ca „uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii”. Tot în același articol, dar la alt alineat, aflăm că „bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie”.

Citind cele de mai sus, eu unul, m-am liniștit, dar tot de pe Facebook am aflat că totuși nu este suficient. Pericolul există în continuare. Lumea este îngrijorată că într-un viitor, mai mult sau mai puțin îndepăratat, legiuitorul s-ar putea răzgândi și ar putea schimba toate acele legi, cu scopul de permite cuplurilor gay să se căsătorească. Dacă s-ar căsători, aceștia ar putea adopta copii și de aici…alte scenarii. Cocluzia logică ar fi că neapărat trebuie scris în constituție „un bărbat și o femeie” în loc de „soți”, blocând astfel pentru vecie orice posibil tertip legislativ care ar da acces gay-lor la formarea unei familii.

Aproape că era să o dau la pace cu ideea referendumului, când mi-a căzut sub ochi hotărârea Curții Constituționale prin care se dădea avizul pentru organizarea referendumului: „Curtea constata ca initiativa de revizuire a Constitutiei este constitutionala in raport de prevederile art. 152 alin. (2) din Constitutie, intrucat nu suprima dreptul la casatorie ori garantii ale acestuia”.

Totuși, Curtea Constituțională a ținut să îți spună punctul de vedere, iar mesaju respectivei instituții mie mi-a sunat cam așa: „măi băieți, nu-i rău că faceți referendumul ăsta, că de stricat nu stricați nimic, dar nici mare brânză nu faceți, că oricum ai da-o, oricum ai lua-o, constituția în forma actuală tot la un „bărbat și o femeie” se referă. Acuma… noi v-am spus, voi faceți cum vreți”.

Dacă cineva consideră mult prea plastică interpretarea mea, poate să citească textul original: „Prin inlocuirea sintagmei ‘intre soti’ cu sintagma ‘intre un barbat si o femeie’, se realizeaza doar o precizare in privinta exercitarii dreptului fundamental la casatorie, in sensul stabilirii exprese a faptului ca aceasta se incheie intre parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificatia originara a textului. In anul 1991, cand Constitutia a fost adoptata, casatoria era privita in Romania in acceptiunea sa traditionala, de uniune intre un barbat si o femeie. Aceasta idee este sustinuta de evolutia ulterioara a legislatiei in materia dreptului familiei din Romania, precum si de interpretarea sistematica a normelor constitutionale de referinta. Astfel, art. 48 din Constitutie defineste institutia casatoriei in corelatie cu protectia copiilor, deopotriva ‘din afara casatoriei’ si ‘din casatorie’. Este evidenta, deci, componenta biologica ce a fundamentat conceptia legiuitorului constituant in privinta casatoriei, fiind fara indoiala ca aceasta a fost privita ca uniunea dintre un barbat si o femeie, cata vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent daca este in casatorie sau in afara ei, se pot naste copii.”

Ca să tragem linie și să concluzionăm, astăzi avem o legislație care spune fără echivoc că nu-i loc de gay în căsătorie și o hotărâre a Curții Constituționale care spune că nici în Constuție nu există nici un echivoc în acest sens. Pe de altă parte, mai avem și un referendum… Era un banc în care un ardelean concluziona la final „și la ce i-o folosât?”. Să ne trăiască, că-i al nostru!

Scuze că i-am ignorat total pe gay, chiar nu era vorba despre ei aici. Ei oricum nu au nici un cuvânt de spus în țara noastră. Este vorba despre noi, oamenii normali și despre ce am putea învăța noi de aici. Am putea să învățăm să ne informăm, nu să ne inflamăm doar pentru ceea ce ni se spune, am putea să gândim și să ne formăm o părere proprie, am putea să învățăm să comunicăm, alternând exprimarea propriilor opinii cu ascultarea opiniei celuilalt, în general, am putea să învățăm ce este normalitatea.

Zona crepusculara sau tenebrele gandirii

fireshot-capture-51-anglia24-https___www-facebook-com_anglia24_Când scriu aceste rânduri, la mai bine de jumătate de oră de la cel mai halucinant dialog pe care l-am avut vreodată, sunt încă în stare de șoc. Cred că aș fi râs cu lacrimi dacă stupefacția m-ar fi slăbit măcar pentru o secundă. Am fost convins că trăiesc în zona crepusculară.

Totul a început cu postarea pe pagina ANGLIA24 a imaginii alăturate, precedată de un text ce se voia haios. Spre seară, după ce am distribuit-o pe câteva grupuri și chiar au apărut primele comentarii amuzate, sunt contactat pe messenger de un domn care mă întreabă îngrijorat: „Bună (..). Tu chiar crezi că FB se va închide? Doamne”. Am rămas blocat, neștiind ce să îi răspund.

Convins că glumește, îi scriu că în mod sigur, în zilele respective Facebook-ul nu va fi accesibil și închei cu un zâmbăreț. Mă așteptam să râdem amândoi și să încheiem amical discuția, dar spre stupefacția mea, domnul insistă. Îmi cere supărat detalii, sursa informației, ca în final să îmi spună că oricum a șters postarea, grupul respectiv fiind unul de vânzări unde nu își au locul informații neverificate. 🙂

M-am blocat, nu-mi venea să cred. Siderat, renunț la orice pretenție de a mai părea funny și încerc să fac puțină lumină. Îi trimit din nou poza, îi spun că e vorba despre o glumă și îi explic băbește poanta. Nici o șansă! Pe același ton politicos dar sobru, omul o ține pe a lui – glumele bune, mai ales cele cu blonde sunt acceptate, dar aia era doar o poză și nu am dat datele exacte, nici anul… „Măcar de specificați jos undeva… „Glumă” dar na asta e .. este sters deja”, concluzionează el.

Eu în partea cealaltă, blocat, căutam un punct de contact cu realitatea, tocmai în momentul în care tipul se luminează brusc semn că asupra lui s-a coborât duhul înțelepciunii. Îmi trimite un „„29, 30, 31 ale lunii februarie :)))pe bune … ”, semn că a priceput gluma. Răsuflu ușurat de aparenta revenire la realitate și încerc să mă relaxez, dar lovitura de grație cade fulgerător. „Ați luat în serios poza și acuma ași spus că e glumă…„, concluzionează străinul.

L-am lăsat baltă, am predat armele neputincios în fața tenebrelor gândirii acestuia, dar încă nu reușesc să îmi revin. Nu știu ce expresie am pe chip dar nevastă-mea mă tot întreabă din când în când dacă sunt ok. Pare sincer îngrijorată în timp ce eu stau și mă gândesc că poate, în acest moment, undeva, cineva, caută îngrijorat pe Google „în ce zi se închide facebook?”.

 

 

 

Vine vara

Sarmale internationale

lyoness hungaryScriu aceste rânduri cu gura până la urechi și încep prin a vă avertiza că acest articol este doar ca urmare a comicului situației, fără vreo urmă de judecată(sau prejudecată) la adresa cuiva. Viața este frumoasă și oamenii sunt frumoși așa cum sunt. 🙂 Toți, absolut toți!

Acesta este nu este primul articol pe care îl postez în categoria „Lyoness”, dar cu siguranță este primul care apare simultan și în categoria „funny”.

Pentru cei care nu știu, ete vorba despre binecunoscuta(de pe acum) firmă internațională Lyoness, care oferă membrilor săi de pe întreg globul, cashback (adică bani înapoi) la cumpărăturile zilnice.  Citește mai mult din acest articol

Stiri „sangeroase”…

O știre teribilă prezentă astăzi pe câteva site-uri românești este preluată cu sârg și distribuită pe Facebook. Titlul „Incredibil! Atentat cu morți la Londra acum! Imagini ale masacrului aici! 20.03.2016” stârnește panică.

Cât este adevăr și cât este manipulare? Citește adevărul aici:https://ouruk.wordpress.com/2016/03/20/incredibil-sau-penibil-atentat-cu-morti-la-londra-acum-imagini-ale-masacrului-aici-20-03-2016/

atentat cu moti acum

Minunile sfantului Nectarie

the saint on facebookOare ar putea cineva să-mi lămurească o dilemă? Există sfântul ăsta de-l tot vedem pe Facebook, a cărui imagine dacă o share-uiești, ți se întâmplă minuni… Oare Sfântul Nectarie face minuni doar pe Facebook, sau în general pe internet. Adică dacă-l primesc pe email, de exemplu, ar trebui să-l trimit mai departe prietenilor prin email, sau doar pe FB?

Nu știu cum funcționează, dar minunile Sfântului Nectarie sunt o realitate de necontestat pe care o experimentez personal, zi de zi. Cum share-uieste câte un prieten de-al meu poza sfântului cu pricina, cum dispare ca prin minune din lista mea de prieteni. Mare minune!

Romanii au mancat monstrul din Loch Ness

tigani_loch_nessMi-am adus aminte că acum vreo două luni, pe un grup al românilor din UK de pe Facebook, am distribuit un link de pe timesnewroman.ro cu titlul „Britanicii, furioși! Câțiva români au prins monstrul din Loch Ness și l-au pus pe grătar ” – citiți articolul, este savuros.

Pe lângă numeroasele comentarii ale celor ce s-au distrat savurând gluma, au fost și câteva comentarii supărate ale unora ce nu prea știu de glumă și neștiind că TNR este o publicație satirică, s-au ofuscat și au comentat supărați despre nedreptățile pe care le îndură românii din Anglia. Comentariile cu pricina au fost cel puțin la fel de amuzante ca articolul în sine. 🙂

 

Oare voi ramane fara prieteni?

dreamstime_m_12053649-e1316369981301Simt nevoia tot mai acută de a face curățenie pe Facebook și… chiar se întâmplă… zilnic. Atunci când mi-am făcut contul de FB am adăugat prieteni, cunoștințe, rude. Îmi plăcea să le văd pozele și să interacționez virtual cu aceștia. Parcă mi-erau mai aproape, chair și oamenii pe care îi vedeam mai rar.

Pentru că Lyoness ocupa o parte importantă din viața mea, au urmat prietenii și cunoscuții pe care i-a adus acesta în viața mea. Era firesc. Oameni frumoși, cu preocupări comune, deschiși la minte și Citește mai mult din acest articol

O noua metoda criminala de prostire a cetatenilor

semnal de alarmaCitind articolul la care voi face referire în continuare, am găsit motivul pentru care imnul nostru național se numește „Deșteaptă-te române”. Dacă veți citi până la capăt îmi veți da dreptate că e clar un apel disperat la rațiune adresat conaționalilor noștri.

Am găsit pe Facebook, distribuit de câțiva prieteni, un articol atribuit unei așa-zise publicații, ziuadevest.ro . Articolul este o înșiruire de tâmpenii, una mai gogonată ca alta, asezonate cu un limbaj destul de stângaci, dar intenționat alarmist.

De fapt „autorul”, pe nume „Gheorghe Miron”, nu este altceva decât un plagiator care preia o poveste mai veche cu care încearcă să sperie lumea.Dar să o luăm pe rând, începând cu titlul…

Semnal de alarmă de la poliție: Atenție, o nouă metodă criminală de jefuire a cetățenilor!”.

Evident că poliția NU are nici o legătură cu tâmpenia asta, deci… e pur și simplu o minciună scornită pentru a-i panica pe fraieri. De ce spun asta? Pentru că ”atenție”, „metodă criminală” și „jefuire a populației” sunt construcții care sfidează logica frazei și au un singur scop, generarea unui sentiment de insecuritate… mă rog, la cine ține.

Restul articolului cu „CIP-ul de urmărire” și „rețeaua internațională de criminali”, nu este doar total atehnic și ilogic, ci și criminal de haios. Nu pot să nu-mi închipui o  grămadă de gospodine acostate prin diverse… „locuri frecventate” și urmărite prin satelit de criminali internaționali gata să le atace la ieșirea din bancă. 😀

Și revenind la fraza alarmistă ce ține loc de titlu, distinsul plagiator „Gheorghe Miron” de la http://www.ziaruldevest.ro minte cu bună știință când ne spune despre ”NOUA metodă criminală” 🙂 căci se pare că „știrea” a fost copiată cu punct, virgulăși… poză, din ziarele de aceeași teapă din 2012. Iată un articol din ziarulring.ro (2012) în care veți regăsi atât mesajul alarmist, cât și luminarea prostimii în legătură cu acesta. Până și poza au furat-o de acolo. 😀

Despre aceste curve media, precum Gheorghe al nostru și Ziarul de Vest, nu pot să spun nimic, căci ei se prostituează pentru rating, sau trafic, deci au o scuză. Dar mă tot gândesc de ce oamenii ignoră logica, refuză să gândească și riscă penibilul unor astfel de situații în care postează tâmpenii doar ca să își alarmeze prietenii, fără măcar să pună la îndoială informația sau să reflecteze o secundă asupra prostiilor preluate pe negândite de undeva de pe internet. Simt oamenii nevoia să fie percepuți ca inteligenți, bine informați sau poate doar… oameni de bine? Aceasta să fie motivația lor?

Orice ar fi… deșteaptă-te române… pentru a nu cădea în penibil!

Povesti de la granita

Am citit în ultima vreme atât de multe tâmpenii, adesea distribuite de prieteni de pe Facebook, materiale fabricate, aruncate prin media și ingerate pe nemestecate de marea masă care se îngrijorează, se indignează, protestează, militează, dar din păcate, doar arareori și gândește.

refugiati in europaDin păcate ne-am obișnuit să trăim știrile care ni se servesc fără să le trecem prin filtrul rațiunii. Credem ce ni se spune și dăm mai departe tot felul de materiale fabricate, sporindu-le credibilitatea, ajutându-le să își atingă scopul manipulator. Ne-am pierdut exercițiul discernerii adevărului și din comoditate, ne intoxicăm în primul rând pe noi înșine ca mai apoi să împrăștiem în lume semințe de frică, deznădejde, ură, răzbunare.

Când am văzut pe blogul lui Adelin Petrișor reportajul alăturat, nu am putut să nu mă gândesc la toți acei prieteni încrâncenați ai mei ce trăiesc în realitatea „oficială” fără să încerce să vadă și fața cealaltă a lumii. Am înțeles că e vorba despre un reportaj dintr-o serie de reportaje realizate printre cei ce stârnesc frică și repulsie în Europa zilelor noastre, refugiații… numiți în general „musulmani” și „islamiști”.

Dă click pe imaginea de mai sus și urmărește reportajul.
Îndrăznește să gândești pentru că, vorba cuiva, nu costă nimic.

 

%d blogeri au apreciat asta: