…

…

Sâmbătă am fost la Zlatna. Am fost cu Ghițoi în excursie. Ghițoi a fost unul dintre cei cu care ne întâlneam de cate ori făceam excursii cu clubul de turism montan „Condorul” din Arad. Erau (sunt) „concursuri” cu tematică montană unde ne adunăm 50-60 de persoane (din mai multe județe) cu dor de ducă. Cei din Zlatna au fost întotdeauna o… familie mai deosebită. Pe Ghițoi nu l-am cunoscut îndeaproape, era pt mine doar „unul dintre ei”…
Sâmbătă am fost cu Ghițoi în excursie, în ultima lui excursie, pe dealul din spatele bisericii… Să-i fie țărâna ușoară!
Avea 39 de ani și o viață înainte.
Joi a ieșit cu prietenii la o partidă de fotbal și…
Poate nu ar fi trebuit să mă miște așa de mult moartea lui. Personal ne-am văzut de câteva ori și am schimbat doar câteva cuvinte împreună, dar…

Tot la înmormantare ne-am întâlnit cu Beny. Beny e un tip care în ochii altora ar părea doar un tip cu un handicap. Pentru mine, chiar dacă nu am marturisit nimănui asta, Beny e o lecție de viață. Cu toate că are un „handicap sever” (mulți așa ar spune) Beny urcă pe munte, merge în excursii și bănuiesc că și datorită oamenilor din jurul său, Beny înfruntă lumea afișând „zâmbetul” său („moment Colgate” – spun colegii săi) care poate fi un rictus datorat bolii sale sau sfdarea supremă a unui om cu o putere fantastică. Despre el ar trebui scrisă o carte, dar este o lume întreagă plină de oameni care zac într-un cărucior plângându-și de milă. Beny a ales altfel și pt asta Beny pt mine e…

Am auzit de la el sâmbătă, pe prispa capelei unde deasupra ușii erau poze cu Ghițoi în diferite ipostaze, câteva fraze care pe mine m-au făcut sa plâng:
„Dumnezeu nu joacă cinstit, spunea Beny, pe ăia care traiesc pe străzi și mănâncă din gunoi îi lasă, și pe Ghițoi…”
„Ghițoi a fost un om bun, mai spunea el. Cand o să mă întâlnesc cu el pe lumea cealaltă, o să-i spun..,”
„Daca știam că o să moară, stăteam mai mult cu el…”
Filozofie, maturitate, inocență, naivitate…
Pt mine a fost prea mult! Mai mult decât puteam duce. În naivitatea/inocența/maturitatea sa, Beny a spus tot ce era de spus și Dumnezeu (sunt sigur de asta) l-a înțeles.

Așa a fost la Zlatna. O înmormantare cu oameni deosebiți (încălțați în bocanci de munte) care au trecut cu decență peste crunta soartă a unui tânăr coleg. I-au ridicat, după datina locului – pt ca era necăsătorit, un brad de aproximativ 25 de metri la căpătâi (același care se ridică și la nuntă), au participat la „pomană” după obicei, după care… au plecat pe munte… Viața merge mai departe…

Am stat și m-am gândit la Ghițoi. Avem un timp limitat pe lumea asta pe care adesea îl irosim cu marunțișuri sau mizerii, în loc sa ne bucurăm de el.
M-am gândit și la Beny… Fizic, pot să-l iau în brațe și să fug cu el. Spiritual, baiatul ăla poate duce toată lumea în spate…
Si atunci…
Mâine e luni, începe o nouă săptămână, ne apucăm fiecare de lucru. Avem fiecare griji, supărări, nemulțumiri…
Câți dintre noi se gândesc că poate nu toți vom zâmbi sâmbătă? Poate există un alt „program” pentru noi și până sâmbătă am putea fi „ocupați”…

Eu am ales… Mai am o bere în frigider. O sa o beau ACUM! Tot acum voi spune ce am de spus iubitei mele și da

că ziua de mâine va exista pt mine o voi trăi ca și cum ar fi prima… și ultima. Am o groază de prieteni cărora trebuie neapărat să le spun ce simt pt ei! Am o groază de lucruri de făcut! O groază de flori de mirosit și o groază de copaci cărora încă nu le-am atins scoarța.
Astea sunt lucrurile importante în viață.
Poate restul sunt lucruri fără importanță… care pot să mai aștepte…

abonati-va la acest blog