I’m back… cu raspunsuri…

            In 6 septembrie, dupa un pahar de vin, imi puneam unele intrebari mai mult sau mai putin existentiale referitoare la Facebook, Blog, Messenger, etc:
„Ce loc ocupă toate acestea în viața noastră? Cât de importante sunt pt noi? Nu cumva suntem dependenți de ele? Oare nu ne împărțim viața reala cu acestea? Oare nu cumva devine mai importanta imaginea ca… “miezul”? Dacă as renunța pt o zi la ele, aș afla toate aceste raspunsuri?”
Messengerul mi l-am deschis dupa vreo saptamana, fiindu-mi util in comunicare si simtind ca nu-mi fura din focus. Pe blog am raspuns unor comentarii venite pe mail, dar m-am tinut departe de tentatia de a ma destainui pe blog. A trecut exact o luna de cand nu mi-am mai deschis contul de Facebook.
Hm… Da, categoric suferim de o anumita dependenta de spatiu virtual si in primele zile de abstinenta, simti o reala frustrare venita din obisnuinta reprimata de a te conecta la sursa respectiva(in cazul Facebook-ului). In ce priveste blogul iti lipseste una dintre caile de comunicare si adesea, locul refularilor si binenteles, contactul cu oamenii aia care te mai citesc din cand in cand. 🙂
Dupa o vreme am simtit gustul libertatii, senzatia de bine pe care o simte orice fost fumator care a trecut de faza critica, sau orice supraponderal dupa ce a scapat de primele 10 kg. Timpul in care eram „conectat” era al meu, doar al meu. Energiile negative care ajungeau involuntar la mine, erau departe si faptul ca eram „neinformat” in anumite privinte, era tot o expresie a libertatii personale.
Si acum?
Da, m-am intors si probabil nimic nu va mai fi la fel. 🙂 Probabil voi fi intr-un continuu razboi(cu mine insumi) pt libertatea mea personala, ma voi suspecta mereu de dependenta si slabiciune si daca totusi voi constata ca nu stiu sa-mi tin in frau slabiciunile, probabil vor urma masuri radicale. 🙂
Pana atunci… I’m back. 🙂

Era sa uit.

Da, a fost un vin bun. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: