Ai auzit de Pomodoro?

pomodoro

Tehnica Pomodoro este o metodă de gestionare a timpului dezvoltată de Francesco Cirillo la sfârșitul anilor 1980.  Tehnica folosește un cronometru pentru a împărți rezolvarea unui task în intervale de timp de 25 de minute, separate de pauze scurte. Fiecare interval este cunoscut ca un pomodoro, din cuvântul italian pentru tomate, după ceasul de bucătărie în formă de roșie folosit de Cirillo în perioada studenției.

Tehnica a fost popularizată pe scară largă de zeci de aplicații și site-uri web care oferă cronometre și instrucțiuni. Eu am început să folosesc o astfel de aplicație pentru că adesea, în timp ce mă aflam la calculator, petreceam ore întregi fără să îmi duc la bun sfârșit treaba pe care mi-am propus-o inițial. Mereu se ivea ceva interesant, mereu apărea ceva urgent.

Pomodoro te ajută să te concentrezi la maxim pe taskul tău pentru o perioadă scurtă de timp(25 de minute), având o eficiență sporită și fiind ferit de alte… distrageri. În acest interval nu fac NIMIC altceva decât taskul propus. La încheierea intervalului sunt atenționat de aplicație și iau o scurtă pauză de 5 minute. Atunci mă ridic de la calculator și fac altceva. Mănânc, rezolv o treabă casnică, fac exerciții fizice… Tot aplicația mă anunță și de sfârșitul pauzei scurte.

La patru cicluri Pomodoro, se recomandă o pauză lungă de 30 de minute în care te deconectezi total de munca ta. Aplicația folosită de mine îmi permite să fac diferite setări legate de cicluri, alerte, etc. Există mai multe variante și este suficient să dai o căutare pe Google pentru „pomodoro”, dar eu am ales să folosesc o extensie pentru Chrome .

 

 

I’m back… cu raspunsuri…

            In 6 septembrie, dupa un pahar de vin, imi puneam unele intrebari mai mult sau mai putin existentiale referitoare la Facebook, Blog, Messenger, etc:
„Ce loc ocupă toate acestea în viața noastră? Cât de importante sunt pt noi? Nu cumva suntem dependenți de ele? Oare nu ne împărțim viața reala cu acestea? Oare nu cumva devine mai importanta imaginea ca… “miezul”? Dacă as renunța pt o zi la ele, aș afla toate aceste raspunsuri?”
Messengerul mi l-am deschis dupa vreo saptamana, fiindu-mi util in comunicare si simtind ca nu-mi fura din focus. Pe blog am raspuns unor comentarii venite pe mail, dar m-am tinut departe de tentatia de a ma destainui pe blog. A trecut exact o luna de cand nu mi-am mai deschis contul de Facebook.
Hm… Da, categoric suferim de o anumita dependenta de spatiu virtual si in primele zile de abstinenta, simti o reala frustrare venita din obisnuinta reprimata de a te conecta la sursa respectiva(in cazul Facebook-ului). In ce priveste blogul iti lipseste una dintre caile de comunicare si adesea, locul refularilor si binenteles, contactul cu oamenii aia care te mai citesc din cand in cand. 🙂
Dupa o vreme am simtit gustul libertatii, senzatia de bine pe care o simte orice fost fumator care a trecut de faza critica, sau orice supraponderal dupa ce a scapat de primele 10 kg. Timpul in care eram „conectat” era al meu, doar al meu. Energiile negative care ajungeau involuntar la mine, erau departe si faptul ca eram „neinformat” in anumite privinte, era tot o expresie a libertatii personale.
Si acum?
Da, m-am intors si probabil nimic nu va mai fi la fel. 🙂 Probabil voi fi intr-un continuu razboi(cu mine insumi) pt libertatea mea personala, ma voi suspecta mereu de dependenta si slabiciune si daca totusi voi constata ca nu stiu sa-mi tin in frau slabiciunile, probabil vor urma masuri radicale. 🙂
Pana atunci… I’m back. 🙂

Era sa uit.

Da, a fost un vin bun. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: