Oare voi ramane fara prieteni?

dreamstime_m_12053649-e1316369981301Simt nevoia tot mai acută de a face curățenie pe Facebook și… chiar se întâmplă… zilnic. Atunci când mi-am făcut contul de FB am adăugat prieteni, cunoștințe, rude. Îmi plăcea să le văd pozele și să interacționez virtual cu aceștia. Parcă mi-erau mai aproape, chair și oamenii pe care îi vedeam mai rar.

Pentru că Lyoness ocupa o parte importantă din viața mea, au urmat prietenii și cunoscuții pe care i-a adus acesta în viața mea. Era firesc. Oameni frumoși, cu preocupări comune, deschiși la minte și Citește mai mult din acest articol

Ajutați o mamă care și-a pierdut copilul

10414610_1448086788778424_5194530936005881667_n      Nici nu am publicat bine articolul cu „Misterele fetiței dispărute” și iată că văd pe Facebook o altă gogoașă publicată, sunt convins, cu bună intenție:
„Publicaţi mai departe şi ajutaţi o mamă care şi-a pierdut copilul. Doar oameni cu suflet bun,poate fi de ajutor(sic). Fă parte din cei buni şi publică şi tu.
Copil pierdut pe Data:29iunie 2014”
Omițând faptul că limba română și-a făcut harakiri deja, așa-i că vi se sfâșie inima gândindu-vă la biata femeie care și-a pierdut copilul în 29 iunie? Pe unde o fi bietul copil? Așa-i că fără intenție, cursorul a și plecat spre opțiunea „SHARE”? Biata mamă… Citește mai mult din acest articol

15 copaci faimoși

00024570

       Există, probabil, sute de copaci renumiți în lume. Aceștia sunt cunoscuți datorită locației lor, vârstei, dimensiunii, aspectului neobișnuit, legăturii cu unele evenimente istorice sau din cauza utilizării ciudate de către oameni. Cei mai mulți dintre aceștia sunt vizitați anual de zeci de mii de turiști din întreaga lume.

Într-un articol deosebit de interesant „ The World Geography” ne prezintă 15 copaci faimoși, fiecare cu povestea sa.

 

Ești fericit? Ce este fericirea?

Enjoying the sun         Un tip deștept (habar n-am cine) a spus o chestie deșteaptă, că de-aia se presupune că a fost deștept: „nu succesul este cheia fericirii, ci cheia succesului este fericirea”. N-am reușit s-o spun așa deștept ca tipul acela, dar ideea rămâne.

Trecând peste reflecțiile mele extrem de… deștepte, Citește mai mult din acest articol

Mirajul recompensei

Poti dresa un animal cu ajutorul „recompensei”, fie ca e vorba de o mangaiere, un „bravo”, sau un aliment. E interesant cum poti „dresa” un om cu ajutorul recompensei si cat de departe se poate ajunge. Clipul urmator pare un material publicitar, dar e foarte interesant de urmarit reactia oamenilor in goana dupa… „recompens”a.

„Recompensa”  este… interesanta, dar daca numai tu o vezi, daca numai pe tine te tenteaza… e doar… usor tentanta. Daca nu sunt si alti doritori, subiectii sunt sceptici, rezervati si ceva ii retine. Reactia acesta o vom gasi si in lumea animala. Daca oferim de mancare unor animale tematoare, vor fi la inceput rezervate sub imperiul fricii. Abia cand „curajosul” grupului se va apropia, isi va invinge teama de necunoscut si va manca, abia apoi isi vor invinge si ceilalti teama si „tentatia” va deveni irezistibila. Daca la inceput frica le tinea departe, in momentul cand ea va  disparea, vom observa lupta(la propriu) pt premiu, pt statutul de „castigator”.

Concluzionand putem spune ca tentatia devine irezistibila, abia atunci cand teama de necunoscut, concretizata in cazul nostru in scepticism, indoiala, sau poate mai impotanta, teama de ridicol, a fost invinsa.

In cazul nostru, curiosul grupului, batranica a fost interesata strict de recompensa, nu i-a bagat in seama pe folow-eri si dupa ce si-a primit recompensa a studiat-o multumita. Recompensa a fost singura tentatie si stradania i-a fost rasplatita.

La urmatorii recompensa adevenit un fel de concurs, castigarea acestuia in fata celorlalti fiind mai importanta decat recompensa insasi. Nici nu mai conta in ce consta recompensa, ci faptul de a fi „castigatorul” ei. Cu toate ca miza ramanea aceeasi, dificultatea crestea exponential si totusi pe masura ce trecea timpul, dorinta de a castiga crestea. La un moment dat putem vedea chiar o exuberanta colectiva in goana dupa premiu. Sa fie oare recunoasterea(in fata celorlalti) factorul care ii facea sa treaca peste discrepanta miza-dificultate? Sa fie, in cazul oamenilor, statutul de „castigator” mai important decat „recompensa” in sine? Daca ne uitam la domnisoara care a apasat de 5000 de ori(!) observam ca in momentul in care a fost declarata castigatoare, a inceput sa-si savureze victoria uitand pur si simplu de premiu, de recompensa promisa.

Apoi autorii videoclipului isipun intrebarea daca ar merge aspirantii si mai departe. Miza ramane binenteles aceeasi, dar in loc de mai mult efort, pretul castigului devine indeplinirea unor sarcini care in alte conditii ar fi cel putin stanjenitoare. E interesant de vazut ca atunci cand recompensa este statutul de „castigator”, nu mai exista teama de ridicol si orice devine acceptabil, orice bariera este depasita. A te da in spectacol, devine un titlu de glorie daca asta te face… „castigatorul”.

Si acum as vrea sa pun intrebarea: despre ce vorbesc eu aici? Oare aici vorbesc despre videoclipul de mai jos, sau despre viata in sine? Oare nu sunt acestea tipare comportamentale pe care le regasim peste tot in jurul nostru? Oare atat de usor de dresat sunt oamenii?

%d blogeri au apreciat asta: