O fuga pana in Grecia

Această prezentare necesită JavaScript.

Dor de duca…

             Cunosc sentimentul asta… Cand se instaleaza in casa noastra totul e pierdut. Il simt de cateva zile, dar astazi s-a facut simtit cu pregnanta. E evident ca nu e de glumit. Azi ne-a venit cheful de duca.

Doua telefoane, cateva search-uri pe Google si… avem o schita pt urmatoarele 10-15 zile. Rezervarea pt a doua zi de vacanta am facut-o(in San Marino caci am vrut mult sa revenim acolo), mai departe… vedem noi. Bagajul si restul chestiilor organizatorice le rezolvam maine. Nu reusesc sa-i inteleg pe cei care-si pregatesc vacanta cu saptamani inainte. Si maine e o zi… 🙂

Romania, te iubesc!

Romania, te iubesc!

Cred ca o sa inaugurez o noua eticheta pt postari, „Romania, te iubesc!”(era titlul unei emisiuni TV). Ma tem insa ca o sa se suprapuna mereu cu eticheta „Teapa” pe care deja o am.
Fiindca sambata vom fi la Lyoness Day in Bucuresti, am organizat un mic „turneu” cu escala la Valcea pt a ne intalni cu cativa oameni din echipa de acolo. Pt astfel de „turnee”  scurte apelam la CFR (sau cum s-o mai fi numind acuma) pt ca nu pierd timpul la volan, asa ca aseara ne-am urcat in masina si am dat fuga pana in Timisoara(acolo era singura legatura rezonabila). Cursa infernala, parcat masina, urcat in vagonul de dormit, calatorit la 40 de grade toata noaptea si ajuns cu 50 de minute intarziere in gara Craiova. Aici trenul nostru „de legatura” plecase de 4 minute. Intre cele doua trenuri in mod normal ar fi fost 45 de minute, asa ca cei de la Caile Ferate nu il considera tren de legatura, in consecinta nu l-au asteptat. Cei din gara nu aveau habar nici macar ce intarziere avea trenul cu care am venit noi. Cert este ca dupa ceva parlamentari, am reusit sa ne recuperam o parte din costul biletului si cu toate ca era vina Cailor Ferate, am ramas cu 2 locuri la clasa intai la rapidul care plecase. Poate m-as fi enervat dar alternativele pe care mi le-a dat tanti de la casa de bilete…(un personal cu schimbare in Caracal cu care as fi ajuns in jur de ora 15). Cred ca doamna era din caracal.
In fine. De banii primiti inapoi ne-am luat bilete la microbus si am baut si cate o cafea :o).

Tot incerc sa trag invataminte din ceea ce mi se intampla cateodata dar nu stiu sigur daca, in cazul de fata, sunt folositoare la ceva. E bine ca suntem optimisti si nu am luat lucrurile in tragic.
Sa vedem partea buna a lucrurilor: nu am ajuns foarte de dimineata la Valcea,  vizitat biroul de „relatii cu publicul” al garii Craiova, am vazut si autogara, am baut si o cafea, am parte si de o chestie inedita(drumul cu microbusul) si…
am timp sa postez si filmuletul promis de ieri.
Deci… „Romania, te iubesc!”

Inca o data, clipul n-are absolut nici o legatura cu cele de mai sus si vreo eventuala asemanare intre angajatii cailor ferate si personajele din filmulet sunt pur intamplatoare…

Acasa

Am revenit. Drumul a fost ok, ploaie, soare, ploaie, soare… In Austria nu am circulat pe autostrada, ci doar pe Bundesstrasse. Adica pe dealuri si prin sate. :o) Mi-a placut. Prin Graz nu prea pot sa spun ca am stat prea mult si chiar si „cumparaturile rituale” mi le-am facut in Furstenfeld (la Lidl am rezolvat lista primita de acasa :o) si la Roth am alimentat cu motorina – ambele prin Lyoness). Parca am fost plecat acasa o saptamana. Home, sweet home!

Pe drum

Antonia incepe maine scoala, asa ca mi se arata din nou un drum de Austria. Am renuntat destul de repede la ideea de a pleca astazi de dimineata si de a ma intoarce tot azi. Vom pleca peste vreo ora sau doua, seara voi fi in Graz si maine de dimineata plec inapoi (probabil dupa ce trec pe la Lidl sa mai fac ceva cumparaturi ). :o)

%d blogeri au apreciat asta: