Despre referendum… la rece

gay-1985899_1280

Nefiind preocupat de acest subiect, mi-a scăpat parcursul acestei inițiative și m-am trezit brusc în vâltoarea evenimentelor recente, adică în febra discuțiilor aprinse de pe Facebook. În primul moment am fost confuz din cauza temelor, aparent fără legătură, care încingeau spiritele, uneori până la injurii și „unfriend”. Unii îi dădeau înainte cu religia, alții cu moralitatea, unii cu copii adoptați de homosexuali, alții cu schimbarea de sex, așa că am fost într-o ceață totală.
Din ce am înțeles eu, un anume ONG, grupând sau susținut de diferite alte organizații, a strâns vreo două milioane și jumătate de semnături pentru organizarea unui referendum de revizuire a Constituției, mai precis de înlocuire a cuvântului „soți” cu sintagma „un bărbat și o femeie”. Am înțeles că e o inițiativă veche de câțiva ani, dar nu am înțeles de ce a devenit atât de imperativă peste noapte. Unii chiar sunt supărați pentru cele câteva zeci de milioane de dolari cheltuite pt organizarea referendumului.

Acum, în timp ce scriu, mi-am amintit că am citit și eu pe Facebook, cu multă vreme în urmă, mesajul unei astfel de organizații(poate chiar cea cu pricina) care spunea ceva de genul „apăr căsătoria dintre un bărbat și o femeie”. Considerând că în România, expresia respectivă este cel puțin un pleonasm, am întrebat și eu atunci, de cine o apără, sau cine o amenință. Au urmat o serie de argumente puerile și clișee fără logică, și… am renunțat destul de repede. Nici nu știam eu pe vremea aceea ce se coace pe acolo.

Zilele acestea, am încercat să ignor toată această vânzoleală mediatică, dar am observat că mare parte dintre prietenii mei de pe Facebook s-au împărțit în două tabere încrâncenate. Am încercat eu să trag o concluzie de aici, dar nu a fost așa de simplu ca în cazul PSD-ului. Acolo, departajarea era clară. Ăia inteligenți și cu ceva școală erau grupați într-o tabără, ceilalți, restul, în tabăra adversă. Aici, cu toate că spiritele erau la fel de aprinse, părerile erau împărțite și motivațiile foarte diverse.

N-am avut încotro și am dat o căutare pe Google, să văd ce pune în pericol „familia românească tradițională”. Căutam sincer și nepărtinitor să mă informez. A fost destul de greu să găsesc câteva articole de lege prin toată această șarjă de mesaje panicarde, venite din toate direcțiile, dar până la urmă am reușit.

Am aflat astfel că legislația actuală nu pune în discuție în nici un fel heterosexualitatea cuplului care se căsătorește în vederea formării unei familii, ba chiar din contră, este foarte clară și fără echivoc în acest sens. Pe lângă paragraful din constituție care spune că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”, am găsit că Art.259 din Codul civil, secțiunea a 3-a(iertați-mi nepriceperea dacă nu am scris corect) definește căsătoria ca „uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie, încheiată în condiţiile legii”. Tot în același articol, dar la alt alineat, aflăm că „bărbatul şi femeia au dreptul de a se căsători în scopul de a întemeia o familie”.

Citind cele de mai sus, eu unul, m-am liniștit, dar tot de pe Facebook am aflat că totuși nu este suficient. Pericolul există în continuare. Lumea este îngrijorată că într-un viitor, mai mult sau mai puțin îndepăratat, legiuitorul s-ar putea răzgândi și ar putea schimba toate acele legi, cu scopul de permite cuplurilor gay să se căsătorească. Dacă s-ar căsători, aceștia ar putea adopta copii și de aici…alte scenarii. Cocluzia logică ar fi că neapărat trebuie scris în constituție „un bărbat și o femeie” în loc de „soți”, blocând astfel pentru vecie orice posibil tertip legislativ care ar da acces gay-lor la formarea unei familii.

Aproape că era să o dau la pace cu ideea referendumului, când mi-a căzut sub ochi hotărârea Curții Constituționale prin care se dădea avizul pentru organizarea referendumului: „Curtea constata ca initiativa de revizuire a Constitutiei este constitutionala in raport de prevederile art. 152 alin. (2) din Constitutie, intrucat nu suprima dreptul la casatorie ori garantii ale acestuia”.

Totuși, Curtea Constituțională a ținut să îți spună punctul de vedere, iar mesaju respectivei instituții mie mi-a sunat cam așa: „măi băieți, nu-i rău că faceți referendumul ăsta, că de stricat nu stricați nimic, dar nici mare brânză nu faceți, că oricum ai da-o, oricum ai lua-o, constituția în forma actuală tot la un „bărbat și o femeie” se referă. Acuma… noi v-am spus, voi faceți cum vreți”.

Dacă cineva consideră mult prea plastică interpretarea mea, poate să citească textul original: „Prin inlocuirea sintagmei ‘intre soti’ cu sintagma ‘intre un barbat si o femeie’, se realizeaza doar o precizare in privinta exercitarii dreptului fundamental la casatorie, in sensul stabilirii exprese a faptului ca aceasta se incheie intre parteneri de sex biologic diferit, acesta fiind, de altfel, chiar semnificatia originara a textului. In anul 1991, cand Constitutia a fost adoptata, casatoria era privita in Romania in acceptiunea sa traditionala, de uniune intre un barbat si o femeie. Aceasta idee este sustinuta de evolutia ulterioara a legislatiei in materia dreptului familiei din Romania, precum si de interpretarea sistematica a normelor constitutionale de referinta. Astfel, art. 48 din Constitutie defineste institutia casatoriei in corelatie cu protectia copiilor, deopotriva ‘din afara casatoriei’ si ‘din casatorie’. Este evidenta, deci, componenta biologica ce a fundamentat conceptia legiuitorului constituant in privinta casatoriei, fiind fara indoiala ca aceasta a fost privita ca uniunea dintre un barbat si o femeie, cata vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent daca este in casatorie sau in afara ei, se pot naste copii.”

Ca să tragem linie și să concluzionăm, astăzi avem o legislație care spune fără echivoc că nu-i loc de gay în căsătorie și o hotărâre a Curții Constituționale care spune că nici în Constuție nu există nici un echivoc în acest sens. Pe de altă parte, mai avem și un referendum… Era un banc în care un ardelean concluziona la final „și la ce i-o folosât?”. Să ne trăiască, că-i al nostru!

Scuze că i-am ignorat total pe gay, chiar nu era vorba despre ei aici. Ei oricum nu au nici un cuvânt de spus în țara noastră. Este vorba despre noi, oamenii normali și despre ce am putea învăța noi de aici. Am putea să învățăm să ne informăm, nu să ne inflamăm doar pentru ceea ce ni se spune, am putea să gândim și să ne formăm o părere proprie, am putea să învățăm să comunicăm, alternând exprimarea propriilor opinii cu ascultarea opiniei celuilalt, în general, am putea să învățăm ce este normalitatea.

A fi sau a nu fi… ateu

 

imageAzi unul dintre „prietenii” mei de pe FB distribuia, probabil mândru de sine, poza de mai sus. Nu știu de ce anume a simțit nevoia să o facă,  dar…

Înainte de toate doresc să fac o mențiune: am prieteni ortodocși, catolici, protestanți, neoprotestanți, musulmani și chiar… hinduși. Ah, era să îi uit pe atei, homosexuali, vegetarieni, bicicliști, rockeri și… ce or mai fi prietenii mei. Ideea este că nu este normal să judeci oamenii, să îi cataloghezi și mai mult, cred că singura dovadă de prostie este să spui despre altcineva că are o convingere (de orice natură) greșită, numai fiindcă este contrară cu convingerile tale.

Dacă tot mi-am completat tabloul de campion al toleranței, hai să recunosc că mă irită maxim cei care își flutură ostentativ apartenența la un anumit grup desconsiderându-i pe ceilalți. Mă irită genul ăla de militantism ostentativ atăt de prezent în ziua de azi.

Ești creștin? Mi-ești simpatic atâta timp cât nu te consideri superior celorlalți., mai creștin decât ceilalți, mai ales…

Poate ești vegetarian… Să fii sănătos, chiar cred că ești deja sănătos, dar nu-mi arăta ce nașpa sunt cei care preferă ceafa de porc în locul salatei.

Ești gay? Să-ți fie de bine și să fii fericit, să ai o viață casnică sau idile stradale pe pofta inimii tale, dar nu te destrăbăla „proud” în parade oripilante că devii al naibii de penibil.

Aș putea continua dar concluzia este deja evidntă: fii cine dorești să fii, dar nu fă paradă de asta pt că uneori riști să calci în străchini.

Privind la imaginea de mai sus mă întreb dacă tipul care a făcut-o sau cei care o distribuie, se simt mai inteligenți atunci când îi cataloghează pe ceilalți de proști. Mie mi se pare un pic de infantilism, dar poate e doar impresia mea.

Apropo de ateism, cred că este și asta un fel de religie în sine, dar mă tem că e cea cu cei mai puțini drept credincioși. Mereu văd tipi care se declară atei și treaba asta ar trebui să fie ok, dar uneori pe aceeași tipi îi văd sărbătorind Crăciunul, înroșind ouă de Paște, sau uneori apar cu familia pe la biserică… evident, DOAR de Înviere.

Se pare că ateismul unora e doar de conjuctură, doar pt că așa e mai… smart, însă asta este o altă religie și se numește ipocrizie. Așa-i dragii mei atei că un vegetarian care mănâncă ouă roșii (DOAR de Paște) și cârnați (DOAR la Crăciun) nu este altceva decât un ipocrit?

Dar până la urmă cine suntem noi să-i judecăm pe ipocriți? E religia lor deci…

 

Gingasii feminine

Hug         Femeile sunt niste fapturi dragute, care nu se supara aproape niciodata. Si, si atunci cand se supara, o fac atat de delicat, incat, practic, nici n-ai cum sa-ti dai seama. Dovada stau si replicile de mai jos, cu care orice barbat care nu e gay se intalneste zilnic, si din care doar niste paranoici ar putea deduce ca nevestele lor au capsa pusa, cand, in mod absolut evident, ele „n-au nimic”.

1. „Macar pune-o-n chiuveta, daca n-o speli” Citește mai mult din acest articol

Gay Test

Daca vezi doua siluete dansand… am vesti proaste pt tine…

Pentru femei ar trebui sa fie pe dos.

%d blogeri au apreciat asta: