Cum aducem inapoi romanii din strainatate

Din întâmplare, astăzi am urmărit pe net o emisiune în care, tangențial, cineva întreba „cum aducem inapoi românii din străinătate?”. Apoi am văzut că există preocuparea asta și ideea este larg dezbătută. Am văzut o preocupare vecină cu obsesia în acest sens, am văzut că există programe pe bani europeni menite să-i atragă pe românii plecați, o adevărată mișcare de repopulare a țării.

beanie-2562646_1280

Privind de afară, la propriu dar și la figurat, tot acest curent mi se pare nerealist și naiv, plecat de la premize greșite și fără șanse reale de reușită. Există mai multe cauze pentru care cineva a plecat din țară și a lăsat în urmă totul, familie, prieteni, locuri natale, pentru a lua-o de la zero printre străini. Cei care se gândesc să îl aducă înapoi pe… rătăcit, vor să îl recâștige pentru folosul lor, ignorând astfel motivele reale și încercând să găsească soluții pentru ceea ce presupun ei a fi motivele plecării.

Hai să facem un exercițiu de imaginație.

Undeva într-o comună din Moldova, sau mai bine… din Teleorman, un tânăr pe nume Mihai se hotărăște brusc să plece… la oraș. De ce? Dacă îl întrebi pe el, nu știe să îți spună dar s-a săturat. Vrea altceva…

Mihai a terminat școala de câțiva ani și de atunci a lucrat doar în comună, dar mare lucru n-a realizat. Banii îi ajung de azi pe mâine, cu toate că a încercat să lucreze și în weekenduri. A încercat să se angajeze la primărie sau pe la firmele nou deschise care prosperă în ultima vreme în comună, dar nu cunoaște pe nimeni pe acolo, nu e rudă cu primarul, iar de șpagă nici nu poate fi vorba. Nu are el atâția bani… O vreme și-a mai luat și un al doile job, dar abia dacă a reușit să își acopere niște datorii mai vechi, de pe vremea când mama sa a fost bolnavă.

Dacă îl întrebi pe Mihai îți va spune că toate merg prost în comună, dar nimeni nu zice nimic. Cu toate că primarul și conslierii sunt toți niște borfași puși pe căpătuială, unii chiar spun că ar fi recidiviști, lumea tot pe ei îi votează mereu. Își tot deschid firme închizându-le pe ale celorlalți, își construiesc vile pe terenurile primite de la primărie, fac chefuri cu inspectorul de la finanțe și cu șeful de post, dar oamenii s-au obișnuit așa. De câte ori merg la dispensar și nu au loc sau nu sunt medicamente, îi înjură pe cei de la oraș. Așa au auzit ei la radioul local, că ăia de la oraș le iau toate fondurile și de aia merg toate prost în comună. Mai mult, cică este la oraș unul pe nume Boroș, evreu parcă, care este capul tuturor răutăților. El îi mituiește pe toți. Cu ăla se luptă primarul, ca să nu-l lase să cumpere toate pământurile comunei, iar ăla tot trimite inspectori de la județ care bagă bețe în roate primăriei.

În comună Mihai nici nu prea mai are cu cine să iasă. Cei de vârsta lui, care au rămas în comună, stau toată ziua pe Facebook, iar dacă ies undeva, nu au alte subiecte de discuție decât politica. Îi înjură pe politicieni, dar îi votează mereu, îi înjură pe patroni dar se pârăsc unii pe alții pentru a le intra acestora în grații li a ocupa un job mai bun, se plâng de mizerie dar nu ar mătura unul în fața casei… Dar ce să-i faci, așa fac toți în comună.

Prietenii lui mai luminați au plecat la oraș, s-au realizat, au joburi bune, unii chiar și-au deschis firme acolo. Pe majoritatea nici nu prea îi înțelege. Toți terminaseră școli bune în comună, erau meseriași, unii chiar își porniseră afaceri aici. Ce le-a trebuit ca să plece?

Acum vin în vizită doar de sărbători, aduc cadouri pe la rudele rămase în comună și se fălesc cu mașinile lor. El știe că majoritatea au pornit de jos acolo, mulți au lucrat pe șantiere sau la curățenie, dar niciunul nu povestește despre început. La toți poveștile încep din al doilea an, când au fost promovați, sau când au primit un alt job mai bun. Toți spun că acum le merge bine și sunt respectați, nu și cum au ajuns acolo.

Unii vin din ce în ce mai rar, alții nu mai vin de loc. Și-au dus și familiile cu ei, și-au făcut case, au și copii pe acolo. Concediile nu și le mai fac în comună, ci prin țări străine. Îi vede pe facebook…

De fapt nu toți cei plecați au rămas la oraș. Unii s-au întors, cică nu s-au adaptat la viața grea de acolo sau le-a fost dor de familie. Chiar îl știe personal pe unul Dorel, care tocmai s-a întors. Acesta le povestește tuturor ce nașpa sunt orășenii și cum vor numai să profite de tine. Spune că tot mai bine îi era în comună, înainte să plece, chiar dacă era pe ajutor social, tot îi era mai bine decât să fie sclav la orășenii ăia nespălați. Dar pe Dorel dorul de familie l-a adus înapoi. Cu toate că niciodată nu s-a înțeles cu nevastă-sa și copiii îi erau mai mult prin vecini, nu greutățile orașului l-au doborât, ci dorul de casă. Cel puțin așa spune el…

În comună li se cam simte lipsa celor plecați… După ce anul trecut doctorul de la dispensar a plecat pentru un post la spitalul județean, au tot adus stagiari să-i țină locul, dar lumea se plânge de ei. Oricum, stau ce stau și pleacă și aceștia, iar de cei rămași lumea se plânge că vorbesc urât și dacă nu le dai nimic, nu te bagă în seamă. Cică au salarii mici… De aia o fi plecat și doctorul?

La școală, învățătoarea cea mai în vârstă, ar fi trebut să iasă deja în pensie, dar nu are cine să o înlocuiască. Două învățătoare venite între timp, au plecat și ele la oraș, una acum doi ani, iar una anul trecut. Deocamdată nu are cine să le țină locul. Au comasat două clase și speră să le trimită în curând o suplinitoare. E bine totuși că nu mai sunt așa mulți copii ca pe vremuri. Odată erau patru clase, dar acum… au trecut vremurile alea. Lumea nu mai face așa mulți copii…

În colțul străzii lui Mihai era un service auto foarte renumit. Toată lumea se înghesuia la să-ți repare mașina acolo. Patronul, un fost coleg de clasă, i se tot plângea lui Mihai că afacerea merge binișor, dar nu mai face față controalelor. Șpăgi peste șpăgi la tot felul de inspectori locali… Într-o zi când cineva de la primărie i-a bătut la ușă cerându-i o „sponsorizare” pentru partid, colegul lui Mihai parcă a înebunit. A închis service-ul și dus a fost. Mihai a auzit că acesta a lucrat o vreme ca mecanic auto pe la oraș, iar acum și-a deschis acolo un service al lui. Cică-i merge bine…

Degeaba cei din comună ar vrea să îi aducă înapoi și le promit mare cu sarea, pare că orașul i-a vrăjit pe toți. Primarul le-a promis că lucrurile se vor îndrepta, localnicii le tot trimit mesaje rudelor plecate, câteva instituții chiar le-au promis fonduri generoase de la județ pentru a se întoarce și a deschide firme în comună. Se pare că tot degeaba…

Mihai nu prea îi înțelege pe cei plecați, dar… vrea și el să plece. Un fost coleg de școală, Grigore, i-a găsit un post la oraș, la firma care lucrează el. Știe că Mihai este priceput și l-a chemat să meargă pentru un an și… să încerce, să vadă dacă se obișnuiește. Mihai își amintește că și Grigore a plecat tot așa, pentru un an, pe încercate., dar asta a fost acum șase ani…

Bineînțeles, asemănările cu persoane, locuri sau situații reale sunt… știți voi, pur întâmplătoare. De fapt nici nu există în realitate satul sau orașul nostru ipotetic și nici oameni ca Mihai, Grigore, Dorel, sau alții ca ei. După cum spuneam, totul este rezultatul unui exercițiu de imaginație.

Reală este doar întrebarea „cum aducem românii înapoi?”, pentru că noi îi vrem, nu-i așa? Noi îi vrem înapoi…

Tutorial shopping

Iată un tutorial care îi învață pe americani cum se pot face cumpărături prin Lyoness. Cezici, tu te-ai putea descurca? 🙂

Official Shopping Tutorial from Discover_Lyoness on Vimeo.

Cum să fac o cumpărătură „cu telefonul” dacă nu am smartphone?

small    Trebuie să încep cu scuzele de rigoare adresate celor care nu sunt clienți Lyoness și care, probabil nu prea vor înțelege cele îndrugate de mine aici. În principiu este vorba de o aplicație dedicată clienților Lyoness care pe lângă alte facilități (magazine partenere în zona în care te afli, informații utile, controlul contului intern, etc) oferă posibilitatea de a face plăți direct la magazinele partenere prin intermediul unui cod generat pe smartphone-ul personal și acceptat de sistem. Adică dacă am smartphone-ul cu mine, nu am nevoie de portofel. 🙂 Citește mai mult din acest articol

Happy Paddy’s Day!

6a00d8341bf67c53ef0120a94a97a7970b-320wi4113454-illustrazione-di-st-patrick-39-s-day-leprechaun-fumare-una-pipe      Astăzi e St. Patrick’s Day adică ziua sfântului Patrick, protectorul Irlandei, zi care se sărbătorește cu mare bucurie și multă băutură (dacă e bere neagră irlandeză e și mai bine) pe tot mapamondul. Mai ales pe la americani sau canadieni, se lasă cu parade spectaculoase, căci au irlandezi din belșug, dar și în restul lumii orice loc e bun de sărbătorit, mai ales dacă afară scrie „Irish Pub”.

Eu credeam că sf. Patrick e tipul ăla mic și verde care apare mai peste tot când e vorba de Irlanda, mereu cu un trifoi și o oală cu bani.  Citește mai mult din acest articol

Astăzi este zi cu câștiguri

sonnenschein        Nu mă pricep la zodii, horoscop, fazele lunii sau alte chestii care să-mi explice ce fel de zi e astăzi, dar pe lângă faptul că am primit multe SMS-uri de dimineață (SMS-urile obișnuite cu comisioanele săptămânale), mi le-au trimis și de câte două ori. 🙂 Măcar azi le-au trimis mai târziu ca de obicei, așa că nu m-au trezit. 🙂

Nu știu cum va fi ziua în continuare, dar știu sigur cum se va incheia („prietenii știu de ce”), așa că pot spune că azi e o zi cu câștiguri. 🙂

˙˙˙ıʇןnɯ ıuɐq ǝd uıʇɟǝı ɔɹıɔ un – ɐɔıʇıןod nɐs ‘sns uı ןnpunɟ nɔ ɐǝɯn⅂

Circus       Cred ca risc sa devin plictisitor daca revin cu afirmatia ca sunt apolitic, dar in ultima vreme am inceput sa ma banuiesc de… un soi de ignoranta in acest sens. Mi-am facut eu parerile mele si… subiectul m-a lasat rece. Daca nu ar fi vorba de politica, astfel de simptome m-ar pune pe ganduri, dar asa, nu prea cred ca limitarea mea afecteaza pe cineva, cu atat mai putin pe mine.

Pt mine politica e un fel de goana dupa putere (implicit si bani), un circ murdar in care ipocrizia este minima calitate obligatorie a artistilor. Cine detine puterea, are banii, influenta si… imunitatea. Ca sa ajunga la putere oricine trebuie sa vina cu banii de acasa, binenteles negrii in esenta, dar cosmetizati corespunzator pt imagine. Totul este de vanzare, de la locul intr-un partid pana la locul din parlament. Campaniile au costuri exorbitante si se pune intrebarea cine si de ce, le plateste? Eh, pe naiba… Nimeni nu-si pune intreabarea asta. Unii nu stiu, ceilalti… stiu dar pt ei nu conteaza. Si cei de la putere, dar si ceilalti isi finanteaza campaniile din surse prea putin ortodoxe. Daca esti la putere nu te intreaba nimeni, dar daca esti in opozitie trebuie sa fii extrem de precaut daca nu vrei sa umblii cu Burberry-ul la gat. Citește mai mult din acest articol

Ce mi-a iesit mie din Lyoness, sau… de ce am fost de trei ori intr-o luna la Galati

        Am simtit nevoia sa scriu aceste randuri si poate ca aparent, cele doua lucruri din titlu nu au legatura intre ele. Mi-am adus aminte ca Stefan Murgeanu avea un articol „De ce fac eu afacerea Lyoness” mult mediatizat si plagiat pe alocuri. 🙂 Ceva mai devreme am cazut pe ganduri intrebandu-ma eu de ce am facut Lyoness? Cineva la care tinem enorm ne-a intrebat ce anume ne-a facut sa mergem inainte in tot acest timp. Buna intrebare…  Am pornit sa fac Lyoness cu gandul ca ar putea fi o buna metoda de a avea o pensie sigura si chiar mi-am stabilit un termen pt asta: decembrie 2010. Asta visam eu, sa obtin un venit pasiv de marimea unei pensii decente. Atat si nimic mai mult. In valtoarea evenimentelor si odata cu trecerea timpului am uita(pur si simplu) de acest tel. Intamplator sau nu, prin decembrie 2010 mi-am adus aminte si… am zambit. Da, as fi putut sa-mi cosdider telul atins, am ajuns la acel venit pe care mi-l stabilisem ca tel, dar… cred ca au inceput sa-mi placa alte lucruri pe care le-am primit „la pachet”. Citește mai mult din acest articol

Etica si prostia

Incerc sa ma tin departe de politica pentru ca mi se pare o lupta murdara pentru bani si putere ascunsa sub afise frumoase, bazata de inocenta, credulitatea, naivitatea cetatenilor. Atunci cand prostia(am o parere despre acest fenomen, dar o las pe alta data) isi face simtita prezenta, vom vedea si partizani infocati ai uneia sau alteia dintre tabere.

Evenimentele din ultima vreme mi-au zgariat si mie Citește mai mult din acest articol

„Trezeste Banii din Viata Ta!” la Oradea

Ieri am tras o fuga pana la Oradea pt a participa la „Trezeste Banii din Viata Ta!”. De ce am mers pana la Oradea pt asta, cu toate ca marti a fost un eveniment similar in Arad? Raspunsul e simplu. Am vrut neaparat sa particip si la acest workshop si nu voia, cu nici un chip sa-l pierd. La varianta „promo” (gratuita), un fel de introducere in acest program, am fost de vreo doua ori si am fost placut impresionat, dar de fiecare data programul lui Liviu nu coincidea cu programul nostru. Pt ca marti, cand „Trezeste Banii” a fost in Arad, noi am avut Business Info in Sibiu, iar astazi cand ar fi fost la Timisoara, noi tocmai plecam spre Iasi, am hotarat ca e mai ok sa facem 100 de km in plus si sa alegem varianta „Oradea”.
De fapt important este ca am reusit sa participam si am fost extrem de multumiti de „investitia” facuta. „Trezeste Banii din Viata Ta!” este un… „curs” (hai sa-i spunem asa), care nu cred ca ar trebui sa lipseasca din bagajul educational al nici unei persoane care doreste sa fie constienta si sa-si controleze viata din punct de vedere financiar. Workshop-ul este fantastic, extrem de plin de miez si Liviu reuseste in mod miraculos sa ajunga dincolo de constienta noastra si sa sadeasca acolo semintele abundentei.

Ieri pe drumul de intoarcere si astazi am discutat mult cu Simona pe marginea cutiutelor din mintea noastra deschise de workshop-ul lui Liviu, despre importanta constientizarii „mostenirilor” din copilarie pe care le caram dupa noi in viata si efectul acestora asupra evolutiei noastre ulterioare, din punct de vedere financiar si nu numai. Cu siguranta „Trezeste Banii din Viata Ta!” face toti banii!

As avea o singura remarca legata de: daca veti participa la un astfel de workshop, de fapt la orice curs unde vreti sa invatati ceva, mergeti cu ceasca goala. 🙂
Pt a explica notiunea de „ceasca goala” am cautat si am gasit pe net o povestioara „zen”pe care o auzisem mai demult:

„Nan-in, un maestru din epoca Meiji (1868-1912), a fost vizitat de un profesor universitar, care dorea să cunoască ce înseamnă filozofia Zen.
Nan-in îl servi cu ceai. A umplut ceaşca oaspetelui, dar a continuat să toarne.
Profesorul îl privi mirat şi-i spuse:
– Ceaşca s-a umplut, nu mai încape nimic !
– Tu, ca şi această ceaşcă, eşti plin de părerile tale, de prejudecăţi. Cum să-ţi explic ce înseamnă Zen, dacă nu are unde să intre ? Goleşte-ţi întîi ceaşca …”

Seminar Gratuit la Arad: Trezeste Banii din Viata Ta!

     Motto: „Managementul banilor e mult mai important decat numarul lor!”
T. Harv Eker
     Inscrieri on-line: in doar 15 secunde » AICI
http://www.liviupasat.ro/evenimente/Pentru cei care recomanda seminarul mai departe avem un cadou: daca persoana respectiva se inscrie la seminar prin recomandarea ta (completand numele tau la: cine v-a recomandat acest eveniment) o sa primesti un e-book gratuit (E-book: Traieste la Maxim! – Ghid practic pentru o viata plina de vitalitate si energie).
%d blogeri au apreciat asta: