CINE A MAI RAMAS IN ROMANIA

*Zugravul. Are o tigara în coltul gurii si chef de munca în coltul îndepartat al vietii. Tricoul rupt de pe el nu-si da nici o idee despre onorariul pe care îl va cere la capatul unei zile de spoit în lene, pe un perete care nu se poate opune sau fugi. Ideile lui sunt alea din reclama de la bere. Nevoile sunt cele naturale, si în multe dintre ele apare si un copac, exact ca în cazul cainilor. Viata lui e si ea o reclama: la societatea moderna, care a reusit cumva sa elimine selectia naturala. Acum 30 de mii de ani, zugravul ar fi fost ucis pe loc, dupa primul cerb desenat stramb în pestera, la Altamira.

*Baba urbana. Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbana a vazut multe si stie tot. Îsi uraste, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, orasul. Paradoxal, îsi iubeste însa tara, chiar daca nu-I poate gasi alte calitati decat acelea cu care a ramas din cartea de româna, 1955. Baba urbana banuieate ca totul în jurul ei e facut s-o fure: administratia blocului, compania de gaze, strainul care tocmai a intrat în hol si se uita suspect la cutiile de scrisori. Asta nu-I face în nici un fel viata mai buna. Destinul babei e sa moara, iar ea accepta asta si nu se mai ocupa cu absolut nimic. La noi lipsesc cu desavarsire babele din America, alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franta, care merg la mitinguri, cand nu citesc literatura de stanga. Babele noastre doar voteaza, mananca mult, barfesc toata lumea si circula gratis cu RATB si CFR.

*Soferul manelist. E rapid, pentru ca nu poate fi nimic altceva, în afara de negustor de droguri sau combinator de terenuri. Cel mai bun lucru din viata lui e motorul, facut de un neamt cu mult mai destept, însa soferul nostru nu pare sa sesizeze ironia. Îi place sa împarta: pumni, muzica, opinii. Stie despre tine ca esti prost. Stie ca el e destept, iar viata, în felul asta, devine foarte simpla. D-aia soferul manelist e cel mai relaxat dintre românii care au ramas în tara. Cand te întrebi de ce Mazare a pus palmieri la Constanta, raspunsul e limpede pe sosea: pentru ca maimutele erau deja acolo. Si nici n-aveau dusmani naturali.

*Inginerul. A lucrat candva în cercetare. Revolutia l-a prins la planseta, desenand cladiri urate, cu speranta ca într-o buna zi va fi lasat sa fie genial. Cand a fost lasat, a continuat sa fie el însusi, cu program clar: Dimineata la 8 la serviciu, la 5 acasa, la 8 la a doua sticla de vin. Înauntrul lui sunt o multime de bagaje desfacute si lasate asa, în lipsa de o noua destinatie: literatura SF, poeti optzecisti, doua-trei iubiri, neaparat consumate la Costinesti, cu Radiovacanta undeva în surdina. Se misca greu printre ele si de-aia e deprimat. Spera sa vina vremuri mai bune, chiar si cand apar la orizont, el spera ca o sa-i bata la usa, sa-l ia de mana pana în Germania, unde sigur cineva stie de lucrarea lui de diploma, o revolutie la vremea ei.

*Bogatul. În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, bogatii nu plang. Nu au de ce, nu au cand, nu le-a adus aminte secretara. Cei mai multi nu stiu ca sunt bogati – pentru ca nu se mai masoara în raport cu tine, ci în raport cu alti bogati. Chestia asta aduce cu sine o situatie pe care nici psihologul platit cu 200 euro/ora n-o poate rezolva: sunt bogati cu Mercedes care sufera ca n-au Bugatti. Bogatul român are si o alta problema: nu e bogat decat aici. Cand iese din tara, e doar ostentativ.

*Carierista. Si-o pune cu toti sefii, mananca rar si prost, se imbraca in costum de KGB-ista si vorbeste la 3 telefoane odata, in timp ce mai si trimite vreo 3 mailuri. Nu are viata sociala si nici nu isi doreste. Vacantele se fac in Cuba sau alta tara exotica iar din casca bluetooth, atunci cand nu auzi vocea unui sef satisfacut de calitatea sarutului pe gaura de sub curea, rasuna Buddha Bar, Sacral Nirvana sau ultimul album Cafe del Mar! Fata asta ar vinde-o pe mama ei, însă cu regret trebuie să recunoască în şedinţa de marketing că mama ei nu e în target….

*Baiatul de club. El e în general fiul celui de mai sus. Ziua lui de munca e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseala. Exemplarele cele mai robust rezista fara mancare o saptamana si pana la doua zile fara paparazzi. Ideile lui sunt simple: mosule, du-te tu la scoala, daca n-ai bani de distractie! Zilele lui sunt numarate: le numara presa de scandal si poporul odata cu ea, cand scoate din frigider branza, la o salata de rosii taiate repede, pana nu începe Magda la OTV.

Toti astia au ramas în tara. Restul au plecat, si nu în concediu. Or mai fi si altii, nu stiu, e treaba institutelor sa ne zica. Ce vreau eu sa va spun e altceva:
Uitati-va la ei si încercati apoi sa va închipuiti ca, din marfa asta, trebuie sa facem o natiune.
(via dilemaveche)”

Textul de mai sus l-am găsit pe un site de bancuri și acest lucru spune, și el în sine, ceva. O fi de râs?

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: