Despre prieteni, libertate și arginți

tumblr_mnt8lkJIJu1ston64o1_500Conceptul de libertate, cu toate că pare clar, este unul ce poate fi extrem de nuanțat. Poate fi întins, umflat și dacă interesele o cer, ar putea fi siluit într-un mod elegant. Ce este libertatea? Să pot face ce vreau, să pot alege ce-mi place, să nu am îngrădiri în exprimare sau manifestare… Și cel de lângă mine are aceleași năzuințe de libertate și se întâmplă uneori ca libertatea unuia să calce pe libertatea celuilalt. Dar libertatea mea e libertatea mea! Nu-i așa?

Cineva, să zicem un prieten, de curând își clama în gura mare dreptul de a-și hotărî destinul, de a merge pe drumul său, părăsindu-și tovarășii de drum. E dreptul său, m-am gândit eu și trebuie respectat. Chiar nu avea nici o obligație față de ei și alegerile personale îl priveau numai pe el.

I-am urmărit tăcut, din umbră, micul război stârnit de rebeliunea sa. Faptul că-și părăsea tovarășii(nu contează ce fel de…), acum deja foștii tovarăși, îi producea probabil în subconștient, alături de reproșurile acestora, un vag sentiment de vinovăție și tocmai de aceea îți revendica dreptul la autodefinire extrem de vocal, probabil pt a a acoperi glasurile tuturor celor care se credeau stăpâni pe viața sa, dar mai ales glasul propriei conștiințe. Repet, era dreptul său și nimeni nu i-l putea contesta.

La fel ca multe alte hotărâri din viața noastră, noul drum avea o motivație materială, la mijloc erau banii și clinchetul lor înșelător acoperă mereu atât de ușor glasul firav al coștiinței. Mai mult, acest sunet se acompaniază ușor cu strigătul „e dreptul meu!”, se potrivesc perfect, ajutându-te să treci peste așteptările altora, peste conveniențe, peste legi nescrise…

Da prietene, e dreptul tău să-ți hotărăști viitorul, să mergi pe drumul tău și poți face absolut tot ceea ce crezi că-ți va servi în acest scop. Atunci însă, când calci peste adevăr și onoare (ce cuvînt demodat), când te folosești fără scrupule de prieteni și numele lor, când scuipi astăzi ce sărutai ieri… Aici mie-mi sună a clinchet de arginți, treizeci la număr, ca să fim exacți…

Dar bineînțeles tu ești liber să mergi pe drumul tău, să vorbești cum vrei, despre oricine și orice…

Azi m-am simțit vorbit pe la spate, mi-am auzit numele vândut pt arginți și vorbele ce-mi erau aruncate în spate sunau ciudat, a șuierat… Probabil era ecoul libertății tale, prietene… Dar până la urmă e vorba de libertatea ta, ce treabă avem noi, toți ceilalți cu ea?

Citește și alte articole din categoria Reflecții.

One Response to Despre prieteni, libertate și arginți

  1. Dan spune:

    Când cineva își părăsește prietenii pentru atingerea unui scop material, nu-i un capăt de lume. Te simți trădat dar poți trăi cu asta. Ți-a fost prieten, nu mai îți e, asta e. Ale vieții valuri. Problema e că el se poate întoarce și chiar are șanse de a fi iertat și reprimit în grup. Când însă nu se mulțumește să îi părăsească ci prin ceea ce face îi rănește sau calcă pe ei, deși pare ciudat, poate că e mai bine. Pe viitor vei ști unde să îl poziționezi pe scara ta de valori și cum să îl tratezi.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: