Tragedie mioritică… de tot râsul

suicide5           Acum vreo 20 de ani mi-a căzut în mână o Culegere de decizii ale Tribunalului Suprem pe anul 1975. Nu-mi amintesc ce anume m-a făcut să citesc respectivul volum, dar nu am putut să uit un caz despre care am citit și care m-a făcut să mă tăvălesc de râs, cu toate că era vorba de o crimă abominabilă. Credeam că nu mai am respectiva carte și cu timpul am uitat-o, dar am descoperit-o recent printre alte cărți vechi și nerăbdător am căutat povestea nenorocitului care și-a omorât concubina din cauza geloziei. Cu toate că e vorba de citări din acte oficiale ale Tribunalului Hunedoara (parcă) relatarea poveștii e destul de romanțată.

În ziua de 25 decembrie 1974 inculpatul împreună cu concubina sa și cu sora acesteia B.A., au fost la horă, unde au dansat, iar apoi toți trei s-au dus la căminul cultural din localitate, asistând la programul artistic. În tot acest timp inculpatul era agitat și nervos. Apoi au plecat toți trei spre casă.

Inculpatul și concubina sa, după ce au ajuns acasă, s-au certat din nou, după care împăcânu-se, s-au culcat.

Inculpatul nu a adormit, ci aștepta ca concubina sa să adoarmă pentru a putea duce la îndeplinire hotărârea sa infracțională, de a o ucide.

În timpul nopții...” Aici voi trece peste partea cu cuțitul, tesla… faringele, laringele și traheea și voi reveni la… soarta nenorocitului.

După ce s-a convins că victima a murit, inculpatul a acoperit-o cu plapuma, a ieșit din acea încăpere, a încuiat ușa, iar el a încercat să se sinucidă prin electrocutare, iar apoi a încercat să se înece într-o fântână, apoi din nou prin electrocutare, urcându-se pe un stâlp de înaltă tensiune, de unde a căzut, fără să se electrocuteze.”

Indiferent cât de pline de oroare erau amănuntele, aici mi s-a rupt filmul. Cum naiba să nu te apuce râsul când, după ce-și învelește grijuliu concubina proaspăt hăcuită, ros de remușcări, nenorocitul vrea să se sinucidă și se schingiuiește frenetic și sistematic, mai rău decât ar fi făcut-o inchiziția spaniolă bănuindu-l de erezie. N-am putut să nu-mi închipui perseverența omului nostru în lupta cu vitregia sorții nemiloase, sîrguința sa în a-și pune capăt zilelor, eșecurile repetate și conscvența cu care o lua el de la capăt îndurând caznele la care se supunea singur, mai mult sau mai puțin, voluntar. Oare prima dată cum o fi încercat să se sinucidă? O fi pus limba pe o baterie, sau o fi băgat un cui în priză? O fi fost scuturat binișor, sau doar a constatat că i-a tăiat Enel-ul curentul pt neplată? Dar cu fântâna cum o fi fost? Era secată sau avea din aceea cu tuburi de beton și s-a înțepenit din prima? Poate doar a fost apa mică, dar a reușit totuși să facă o baie…  Așa ud cum era, nu avea cum să rateze o electrocutare adevărată urcându-se pe stâlpul de înaltă tensiune, dar totuși… a alunecat. Oare când au venit cu salvarea după el nu l-au lovit din greșeală, că prea era ghinionist?

Bieții grecii antici ar putea să moară în mod repetat, nu numai a doua oară, de ciudă și invidie, comparandu-și pateticele tragedii cu povestea tragico-comică a nenorocitului nostru.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: