Cantec femeiesc
31 Octombrie 2012 2 comentarii
Am citit-o pe Facebook(ca sa vezi izvor de cultura!), mi-a placut si m-am gandit sa o dau mai departe.
Cantec femeiesc
de Adrian Paunescu
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
Are mai multe poezii in aceeasi nota. Uite inca una cantata de Tatiana Stepa: http://youtu.be/-vctmYQFtY0
Da, stiu. Intradevar, pt mine Adrian Paunescu e un… personaj… pe muchie de cutit. Poeziile lui sunt valoroase si intrdevar, are unele… care-ti merg la inima. Stiu, nu e o critica de valore, ci doar parerea unui profan. 🙂