Mirajul recompensei

Poti dresa un animal cu ajutorul „recompensei”, fie ca e vorba de o mangaiere, un „bravo”, sau un aliment. E interesant cum poti „dresa” un om cu ajutorul recompensei si cat de departe se poate ajunge. Clipul urmator pare un material publicitar, dar e foarte interesant de urmarit reactia oamenilor in goana dupa… „recompens”a.

„Recompensa”  este… interesanta, dar daca numai tu o vezi, daca numai pe tine te tenteaza… e doar… usor tentanta. Daca nu sunt si alti doritori, subiectii sunt sceptici, rezervati si ceva ii retine. Reactia acesta o vom gasi si in lumea animala. Daca oferim de mancare unor animale tematoare, vor fi la inceput rezervate sub imperiul fricii. Abia cand „curajosul” grupului se va apropia, isi va invinge teama de necunoscut si va manca, abia apoi isi vor invinge si ceilalti teama si „tentatia” va deveni irezistibila. Daca la inceput frica le tinea departe, in momentul cand ea va  disparea, vom observa lupta(la propriu) pt premiu, pt statutul de „castigator”.

Concluzionand putem spune ca tentatia devine irezistibila, abia atunci cand teama de necunoscut, concretizata in cazul nostru in scepticism, indoiala, sau poate mai impotanta, teama de ridicol, a fost invinsa.

In cazul nostru, curiosul grupului, batranica a fost interesata strict de recompensa, nu i-a bagat in seama pe folow-eri si dupa ce si-a primit recompensa a studiat-o multumita. Recompensa a fost singura tentatie si stradania i-a fost rasplatita.

La urmatorii recompensa adevenit un fel de concurs, castigarea acestuia in fata celorlalti fiind mai importanta decat recompensa insasi. Nici nu mai conta in ce consta recompensa, ci faptul de a fi „castigatorul” ei. Cu toate ca miza ramanea aceeasi, dificultatea crestea exponential si totusi pe masura ce trecea timpul, dorinta de a castiga crestea. La un moment dat putem vedea chiar o exuberanta colectiva in goana dupa premiu. Sa fie oare recunoasterea(in fata celorlalti) factorul care ii facea sa treaca peste discrepanta miza-dificultate? Sa fie, in cazul oamenilor, statutul de „castigator” mai important decat „recompensa” in sine? Daca ne uitam la domnisoara care a apasat de 5000 de ori(!) observam ca in momentul in care a fost declarata castigatoare, a inceput sa-si savureze victoria uitand pur si simplu de premiu, de recompensa promisa.

Apoi autorii videoclipului isipun intrebarea daca ar merge aspirantii si mai departe. Miza ramane binenteles aceeasi, dar in loc de mai mult efort, pretul castigului devine indeplinirea unor sarcini care in alte conditii ar fi cel putin stanjenitoare. E interesant de vazut ca atunci cand recompensa este statutul de „castigator”, nu mai exista teama de ridicol si orice devine acceptabil, orice bariera este depasita. A te da in spectacol, devine un titlu de glorie daca asta te face… „castigatorul”.

Si acum as vrea sa pun intrebarea: despre ce vorbesc eu aici? Oare aici vorbesc despre videoclipul de mai jos, sau despre viata in sine? Oare nu sunt acestea tipare comportamentale pe care le regasim peste tot in jurul nostru? Oare atat de usor de dresat sunt oamenii?

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: