Cum este corect? Roman sau „romanas”, Romania sau „romanica”?

     De multa vreme am intentionat sa scriu un articol despre diferenta dintre romani si „romanasi”, dintre Romania si „romanica”. Iritarea pe care mi-o provoaca termenii acestia, „romanas” si „romanica” este o chestie personala de pe vremea cand stateam (mai mult) in Austria.  Daca locuiesti o vreme intr-o tara straina, sau te stabilesti permanent acolo, iei contactinevitabil si cu comunitatea de romani de acolo. De fapt niciunde nu se incheaga o comunitate de romani in adevaratul sens al cuvantului, ci se formeaza „bisericute” in functie de interesele comune. Unii se aduna pe langa o biserica, altii in jurul unei asociatii sau chiar pe langa un magazin, sau restaurant cu specific romanesc, unii muncesc impreuna, altii doar se distreaza impreuna. In general ii anima un interes sau o ocupatie comuna si ii desparte inclinatia nativa de a-ti barfi aproapele. Am cunoscut acolo romani de cele mai diverse facturi: muncitori in constructii, studenti, taximetristi, hoti, curve si pesti, chelneri, profesori sau functionari.  O lume pestrita si totusi impartita in doua categorii care ii includ de-a valma in ele, pe toti cei enumerati mai devreme. Unii se stabilesc pt scurt timp sau pt totdeauna acolo, muncesc cinstit (nu le exclud de aici nici pe prostituate), invata limba, merg adesea la cursuri, isi educa copiii si fac tot ce le sta in putinta sa se integreze. Acestia sunt romani si se declara cu mandrie ca fiind din Romania. Niciodata nu mi-a fost rusine de numele meu sau de faptul ca sunt roman. Poate ca am fost tentat sa-mi fie rusine cu unii dintre compatriotii mei care isi faceau numele de ras, furand, facand scandaluri sau alte alte asemenea fapte antisociale. Au fost destule prilejuri… Am ales insa sa stau cu capul sus si sa ma gandesc ca si eu sunt roman, deci oricine vorbeste despre romani trebuie sa tina seama si de mine. Din start nimeni nu poate spune… „toti romanii sunt…” pt ca au deja in fata o exceptie si cam mine, multe altele. Eram acolo pt ca asa voiam eu, aveam posibilitatea si aveam dreptul. Mi-am castigat banii cinstit, vorbeam germana (aproximativ 🙂 ) si in general am tinut sa arat oriunde m-am dus ca provin dintr-o tara de oameni educati. Cam asta am inteles eu ca inseamna sa fi roman si asa sunt toti cei pe care eu i-as include in prima categorie. Acestia nu-si vor vorbi de rau tara, nu-si vor plange de mila, nu-si vor nega originea, nu se vor lasa compatimiti pt nici un motiv.

Pe cei din a doua categorie eu ii vad ca pe niste oameni marunti si fara nici o identitate. Ei vorbesc despre „romanasii nostrii” si „romanica”.  In strainatate vor socializa cel mai usor, se vor imprietenii si vor face bisericute foarte repede si tot atat de repede se vor barfi, certa, insela, sau fura intre ei. Am avut de-a face zilnic cu ei, am muncit alaturi de ei sau m-am lovit pe strada de ei. Sunt tipul acela de roman care daca te aude vorbind romaneste pe strada, se baga in vorba si vrea sa-ti fie prieten imediat. La orice loc de munca mimeaza intentionat competenta si harnicia, cu toate ca (unii) ar putea fi competenti si harnici fara efort. Vei auzi mereu in jurul lor expresii de genul ” nu sta, fa-te ca lucrezi ceva, sa nu te vada ca stai”. „Romanasii”, atunci cand vorbesc cu vreun localnic despre Romania, intotdeauna se plang justificandu-si astfel prezenta lor acolo. Vei auzi ca in Romania e saracie si mizerie, ca oamenii sunt rai, betivi si hoti si altele asemenea. „Romanasii” sunt cei descurcareti, cei care intotdeauna cauta sa fenteze ceva, sa nu plateasca, sa circule gratis, sa se bage in fata, sa nu stea la rand, sa faca ce vrea muschiu’ lor, mandri ca sunt smecheri si se descurca. Doar sunt „romanasi” din „romanica”…

Am pornit sa scriu aceste randuri dupa ce de dimineata am citit un status pe Facebook. L-am citit si mi-am dat seama ca impartirea in romani si „romanasi” e valabila si in tara, nu numai afara. Nu as vrea sub nici o forma ca cineva sa fie jignit, sau sa se inteleaga ca „romanasii din tara” ca nu ar munci, sunt antisociali sau… altfel. In cazul lor ma refer la… identitatea de „romanas”. Cu toate ca fac referire la acea postare, nu are legatura cu acest articol, ci pur si simplu mi-a adus in atentie aceasta impartirea a societatii romanesti.

Cineva ne spunea ca a fost un sfarsit de saptamana tris pt Romania, ca ne-am facut de ras la eurovision, ca am fost batuti la handbal si Bute… la fel. Argumentatia a fost nelipsita: la Eurovision a fost de vina „latino-mexicana-cimpoiasca-asiatica care probabil noua ne place dar Europei nu, la handbal „pentru Voinea si nationala Romaniei calificare la Jocurile Olimpice nu insemna nimic”, iar pe Bute care „a incasat pumni cat n-a incasat in viata lui” … „lumea boxului il va uita foarte repede” caci „deocamdata, asta e valoarea lui Bute”.

Mandinga, nationala de handbal a Romaniei si Bute, au avut sansa sa fie din nou „eroii nostrii” si toti „romanasii” i-ar fi laudat ca pe o ruda apropiata, fiind mandri ca le sunt conationali. Dar nu a fost sa fie si „romasilor” le e clar de ce. Pt ca li s-a suit tuturor la cap, sunt numai niste figuranti si infumurati. Cel putin asa se vede din fotoliul „romanasilor”.

Despre handbal habar n-am, dar oricum nu cred ca poti vorbi de sus sportivilor care au transpirat in tricoul cu culorile Romaniei.

La box…  urca in ring doi sportivi care au curajul sa se confrunte si unul coboara cu centura. Asa sunt regulile. Pt a urca in ring fiecaredintre cei doi a transpirat si s-a pregatit din greu luni de zile. Unul va culege laurii si va pleca cu centura acasa, iar celalalt va cobora invins cu amaraciunea nereusitei. Pe primul oamenii il vor idolatriza(sau nu), pe al doilea… se vor gasi multi care sa-l critice si sa-i conteste valoarea. La urma urmei si ei au dreptatea lor, au stat in fotoliu, treji, pana la ora aceea… 🙂

Cu toate ca nu si-a implinit visul, pt mine Bute ramane acelasi campion care m-a facut de atatea alte ori, sa fiu mandru ca sunt roman. Infrangerea lui, este si infrangerea mea, dar atunci cand urci in ring, calci pe tatami sau pasesti pe teren, accepti ca la final va exista un singur invingator si in aceeasi masura invinsul e demn de respect.

Eurovisionul, eu il consider mai mult un show, cu toate ca are formatul acela de concurs. Mai mult decat muzica conteaza impresia artistica si simpatiile internationale. 75% dintre voturi se dau intre vecini si probabil, restul pe merit. In afara de Suedia (dar nici ei nu fac exceptie) primii clasati si-au adunat masiv voturile maxime de prin vecini.

In ceea ce o priveste pe Romania, am putut trage doua concluzii. Prima: nu ne prea iubesc vecinii. Candva Basescu a zis ceva de genul ca „singurii vecini buni ai Romaniei au fost sarbii si Marea Neagra”, dar din pacate acum stam mai rau la capitolul asta. Noua ungurii nu ne-au dat nici un vot, sarbii parca la fel, de ceilalti sa nu mai vorbim. Moldovenii ce ne mai iubesc, dar parca nici ei asa tare. 🙂

A doua concluzie a fost ca in aceste conditii, nevotati de vecini, clasarea Romaniei in prima jumatate a clasamentului e de-a dreptul meritorie, tinand cont ca am vazut pe ultimele locuri tari care au venit la Eurovision cu pretentii mari.

Cele de mai sus au vrut sa fie doar o paranteza si sa intreb (retoric sau nu) de unde vine aceasta atitudine de… defetism(cred ca se potriveste cuvantul) din partea unor conationali de-ai nostri?

In tarile care au ocupat primele locuri la Eurovision, primele aparitii din zilele trecute au fost insotite de  campanii media pline de simpatie si sustinere. In Romania ziarele au scris despre faptul ca Mandinga a uitat versurile si ca a avut probleme cu tehnica. Pt media de la noi a fost mai important sa ne spuna ca „strainii spun ca am mers la Eurovision cu o melodie tiganeasca”.

Oare nu are si media de la noi o vina in aceasta cultura „antinationala” servita romanilor? Daca noi nu reusim sa ne placem si sa ne iubim pe noi insine, cum ar putea-o face vecinii nostrii?

La fel se intampla cu orice succes romanesc. Ne laudam de complezenta parca, in soapta si usor jenati parca, cu reusitele noastre si ori de cate ori prindem ocazia de… cancan, ne vom balacari in detalii frivole din viata sportivilor sau artistilor. Nu exista cultul respectului pt simboluri sau valori nationale, ci dimpotriva.

Din pacate aceasta anticultura se invata din scoala, se cimenteaza in familie si se ridica la rang de standard in societate. Cu putina vreme in urma am postat un documentar extrem de contestat care facuse furori pe internet : Dacia – Adevaruri tulburatoare . Nu sunt un fan al teoriei care spune ca civilizatia europeana isi are leaganul in Dacia, dar nici nu prea dau doi bani pe istoria oficiala invatata la scoala, in care scrie ca dacii au fost romanizati peste noapte si hopa, s-a nascut poporul roman. Consider ca cercetatorii de azi, nu mai sunt incorsetati de interesele nationale(sau mai putin) care au existat atunci cand s-a scris istoria pe care o invatam azi si ca ar trebui sa renunte la ochelarii de cal, facand ceea ce ar trebui sa faca, adica sa cerceteze. Comentariile au fost totusi interesante: cineva a venit cu argumente stiintifice, bazate pe partea oficial acceptata a istoriei, altcineva a contacarat virulent folosind exact argumente din sfera neoficiala sau voit omisa, iar un altul a venit cu un citat dintr-un poem(parca) in care dacii erau prezentati ca un popor degenerat, cotropit la betie de romani.

Oare cine e de vina pt ca suntem atat de multi „romanasi” pe aici?

Oare cum ai putea fi mandru ca esti roman si sa te porti ca atare in lume, cand ai invatat la scoala ca ne tragem dintr-un neam de betivi romanizati sau ca am fost o natie de iobagi? Cresti asa, inveti asa si societatea din jurul tau, iti alimenteaza continuu aceasta submediocritate… Media si formatorii de opinie in general, minimalizeaza valorile, atat istorice, cat si contemporane si in schimb, ne servesc ca modele personaje penibile din toate domeniile.

Care este diferenta dintre Romania si „romanica”?

In „romanica” avem vedete pe Guta, Diaconescu, Zavoranca, Crudu, Capatos, Lazarus, Becali, Ogica, Nikita… si din pacate lista poate continua. „Romanasii” ii idolatrizeaza zgomotos si se identifica cu ei.

Romania isi alege valorile altfel. Sportivii care au ridicat o data stegul sus, sunt respectati si atunci cand le vine randul sa fie ingenuncheati, stramosii sunt respectati chiar si atunci cand e mai comod sa-i ineci in uitare, cultura e apreciata altfel decat in numarul de fani de pe Facebook. Asta e Romania. De ce nu se vede Romania, din spatele „romanicii”?

Din pacate „romanasii” sunt mai zgomotosi, ies in fata, striga tare. Din pacate, in media cancan-ul, barfa, scandalul, tragicul, prostia si mizeria se vand mai bine. Nu e loc pe sticla pt valori, caci din valori nu… iese banu’.

Din pacate (sau poate din fericire) romanii, din cauza educatiei, doar vor inchide televizorul si vor deschide o carte. E sansa noastra ca popor.

Daca ma gandesc bine, ieri am fost reprezentati in lume si am motive sa fiu mandru ca sunt roman.

Mi se pare mie sau e un weekend frumos? 🙂

UPDATE:

In timp ce ma gandeam daca nu cumva e deplasat sa fac „pe razboinicul luminii” intr-o „romania” plina de „romanasi” am gasit pe cineva care mi-a dat speranta ca nimic nu e pierdut.

Va recomand: http://www.cabral.ro/despre-altii/ce-va-mai-pute-gura

4 Responses to Cum este corect? Roman sau „romanas”, Romania sau „romanica”?

  1. Mariana spune:

    Felicitari pentru articol !!!

    • Luka spune:

      Multumesc. Ma bucur ca ti-a placut. Sper ca ai aceleasi simtaminte.

  2. Andrei spune:

    Ce ai scris aici mi se pare corect. Fiecare tara are „romanasii” ei, insa. Eu vad o problema in faptul ca majoritatea oamenilor nu apreciaza tara lor, lucru pe care l-ai punctat bine, zicand ca este indus si de mass-media. Din pacate, putini sunt cei care chiar mai vor sa faca ceva aici. Majoritatea avem rude/prieteni plecati prin diferite locuri. Mai mult, majoritatea, atunci cand termina studiile de licenta/masterat/doctorat deja isi fac bagajul sa plece. Iar cei care vor sa ramana(oricare le-ar fi motivele: familie, prieteni, patriotism sau mai stiu eu ce) – ca mine – sunt considerati… neinteligenti, ca sa zic asa. Eu stiu ca e greu aici. Am si eu atat familie, cat si prieteni plecati peste hotare si, sincer, nu imi place; ce am observat din experienta mea, este ca devenim o natie frustrata de locul din care provine; unii se lauda excesiv cu nationalitatea lor peste hotare, atunci cand aici scuipau pe steag, iar altii incearca sa o ascunda. Oricum ar fi, tot frustrare imi pare a fi. Inchei zicand ca, daca am ofensat pe cineva in aceste putine randuri, imi cer scuze si rog sa se ia in calcul faptul ca este un raspuns scris de un om cu poate prea putina experienta de viata si nu exagerat de cult. Totusi, macar citirea lor a durat maxim 2-3 minute si nu e o pierdere de timp la fel de mare ca vizionarea emisiunilor lui Dan Diaconescu sau a unui film cu Sarah Jessica Parker.
    Cu respect(mai putin fata de Diaconescu si SJP, se pare),
    Andrei.

    • Luka spune:

      Nu cred ca randurile tale au putut ofensa pe cineva, mai mult decat ale mele si sigur citirea lor nu a fost o pierdere de vreme. :0

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: