„Vineri” este ziua sperantei?

     Vineri – ziua cand se termina saptamana de lucru si incepe weekend-ul.

Nu am constientizat faza asta cu exuberanta de weekend pana sa apara Facebook in viata mea. Toata lumea posteaza mesaje, poze, glume, legate de ziua de vineri. Toata lumea e happy, caci vine weekend-ul.Ciudat „Weekend-ul” asta. Vine si… pleaca.  Avem „Vineri”, ziua cand incepe viata si „Luni” cand totul se sfarseste. De luni pana vineri traim cu senzatia de scarba, de apasare, de monotonie si obligatie, adica 5 zile pe care ne inchipuim ca le imprumutam sau le vindem altcuiva, 5 zile de morti vii. Vineri e ziua de… speranta. Se sfarseste si saptamana asta, vine maria sa „Weeekend-ul”. Sambata si duminica, doua zile pe care le simtim ca apartinandu-ne noua, doua zile in care ne recapatam libertatea, in care practic inviem. Si ne trezim ca suntem exuberanti, nici nu ne permitem sa fim altfel in aceste doua zile.

Viata noastra e aceeasi in functie de alegerile noastre, dar extrapolam sablonul acela „birou-pat-birou-pat” la un ciclu saptamanal „rob-omliber-rob-omliber” si ne autosugestionam ca(sa) traim asa. Poate nu ar fi atat de tragic daca weekendul ar dura 5 zile si saptamana de lucru numai 2 zile, dar e exact pe dos. Traim 5 zile in scarba si cu senzatia autoindusa a subjugarii, ne construim singuri imaginea de robi si victime, o saptamana intreaga, pt ca apoi sa traim cu iluzia relaxarii si libertatii… aproape 2 zile. Spun „aproape” pt ca am vazut ca unii, la gandul ca urmeaza luni, incep sa se deprime inca de duminica. Si traim asa zeci de ani, in aceasta stare de robie autoindusa. E groaznic! Brrrrrrrrrrrrrrrrrrr….

Si atunci va intreb e:u „ce viata e asta?” sau „asta e viata?” Mi-e greu sa-mi inchipui o astfel de viata, caci pt mine vinerea nu reprezinta nimic. Joi si sambata sunt la fel. De ce? Poate pt simplu fapt ca nu sunt angajatul nimanui, poate pt ca am ales ca pt mine saptamana sa aiba 7 zile asemenea, cu bune si rele, dar categoric fara acel ciclu saptamanal „viata-moarte” pe care il traiesc unii. Adesea mi se intampla ca weekend sau de sarbatori sa stau acasa, sa nu fac nimic special. Nu am nimic de recuperat in acele zile, nu am nimic de dovedit, mie sau celorlalti. Daca iti place ceea ce faci, zilele saptamanii trec firesc, fara asteptarea weekendului ca factor izbavitor, ca refulare. Timpul se scurge altfel si parca are si alta valoare. Timpul iti apartine in aceeasi masuara, de luni si pana duminica. Si apoi iar luni…🙂

Vineri? Vineri e o zi ca oricare alta, o zi in care bune si rele isi au rostul lor, o zi dupa care urmeaza o alta zi, la fel de frumoasa ca ziua de vineri. Zi dupa zi, traite cu bucurie fiecare in parte, fara un ciclu monoton, tind sa nu mai formeze ciclic saptamani ci sa se scurga liniar si frumos, in ritmul pe care il alegem(sau nu) noi.

Provident Romania - Premium

2 Responses to „Vineri” este ziua sperantei?

  1. pavelhila spune:

    Un lucru as adauga ca nu suntem obligati ca sa petrecem cele 5 zile in scarba si nici ciclul saptamanal „viata-moarte”.

    • Luka spune:

      Din pacate, a nu schimba nimic sau a trai dupa cum spuneam, este tot o alegere a noastra.
      Nimic, absolut nimic nu este obligatoriu.

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: