Poveste

          Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.

O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam.

La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara.

Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.

“E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?”

Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:

“Cati bani ai?”

Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli.

Cazusera cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.

“Ajung?” intreba ea cu mandrie.

“Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare.

De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea.

Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou.

Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei.”

Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat

nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.   

“Ia-o”, spuse el fetitei.

“Si du-o cu grija.”

Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu.

O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa

cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati.

Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:   

“Colierul acesta a fost cumparat de aici?”

“Da, domnisoara.”

“Si cat a costat?”

“Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale:

nu privesc decat pe client si pe mine.”

“Dar sora mea avea doar cativa banuti.

N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!”

“Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.
“Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva:

a dat tot ceea ce ea avea.”

Regulament de ordine interioara

CONCEDIUL MEDICAL
Din acest moment nu mai acceptam concediu medical eliberat de doctor prin care se adevereste ca sunteti bolnav. Daca puteti merge la doctor, inseamna ca puteti veni si la serviciu.

OPERATIILE CHIRURGICALE sunt interzise . Atata vreme cat sunteti angajat la noi, veti avea nevoie de toate organele. Nu veti elimina

Bill si Sam

Bill şi Sam, doi prieteni în vârstă, se intalneau în parc în fiecare zi să hrănească porumbeii, sa priveasca veveriţele şi sa discute despre problemele lumii.
Într-o zi, Bill nu a apărut. Sam nu stia nimic despre asta şi s-a gandit ca poate a racit sau ceva. Dar dupa ce Bill nu a aparut pentru o săptămână sau mai mult, Sam era , într-adevăr, cam îngrijorat.

Femei de carieră

Randurile de mai jos le-am primit pe mail si sunt atribuite lui Mircea Dinescu.

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal.

Cum fac evreii afaceri de succes

Morris ii spune fiului sau: “Vreau sa te casatoresti cu o fata pe care o aleg eu.”
Fiul raspunde:”Imi pare rau, dar imi voi alege singur mireasa.”
Morris:”Bine, cum vrei, dar ma gandisem la fiica lui Bill Gates.”

Eseu – Zmeul, personaj pozitiv din basme

Textul de mai jos a circulat pe mail, sugerandu-se ca e vorba despre un eseu, dar fara sa aflam autorul sau real va trebui sa il consideram… opera populara. Oricum… nota 10 autorului!

“După ce v-am arătat adevărata faţă a personajelor aşa-zis pozitive din desenele animate, vom demonta astăzi încă un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.

Bancuri

- Bărbatul meu mă înşeală !
- De unde ştii ?
- Am patru copii şi nici-unul nu seamănă cu el !

- Tată, de ce bărbaţii de la noi nu au mai multe neveste ?

>Din nou, acoolul…

>Am primit pe email urmatoarele:

Oamenii de ştiinţă britanici(cine altii?) în urma cercetărilor privind efectele alcoolului asupra organismului uman, au stabilit următoarele:
Vodka + gheaţă = afectează rinichii
Rom + gheaţă = afectează ficatul
Whisky + gheaţă = afectează inima
Gin + gheaţă = afectează creierul
Cine ar fi crezut că nenorocita aia de gheaţă poate afecta în asemenea hal organismul ?!?

abonati-va la acest blog

>Bancuri cu blonde

>O blonda care s-a saturat sa rada toata lumea de ea se vopseste bruneta, isi schimba numele si pleaca din oras. Pe drum vede un cioban cu o turma de oi. Ce se gandeste ea: toata viata lumea a facut misto de mine, ia sa fac si eu misto de altii, ca acum nu mai sunt blonda si nu ma stie nimeni. Zis si facut. Coboara din masina si se duce la cioban.

- Bade, daca-ti spun asa, dintr-o privire, cate oi ai in turma, imi dai o oaie?
- Da, fata tatii.
Blonda se uita de jur imprejur si spune:
- 201!
- Da fata tatii, intelegerea-i intelegere, alegeti o oaie si a ta sa fie.
Zis si facut. Blonda vesela se urca in masina, dar cand sa plece ii bate ciobanul in geam:
- Fata tatii, daca-ti spun ce culoare naturala are parul tau, imi dai cainele inapoi?

Un gunoier suna la o usa si ii deschide o blonda buna. Asta il intreaba ce vrea.

- Sunt Gigi gunoieru’.
Blonda il trage in casa, ii da pantalonii jos si ii face un sex oral pe cinste.
Ajuns la masina, colegul lui il intreaba de ce a intarziat.
Gigi ii zice toata tarasenia. Se duce si colegul lui si primeste… acelasi tratament.
La masina, soferul se gandeste: “Ia sa imi incerc si io norocul”. Suna la usa, blonda deschide si il intreaba:
- Tu cine mai esti?
- Petre, soferul.
- Bine, ia 50 de lei.
- Pai stiti… Eu am venit pentru… altceva.
- Nu esti gunoier?
- Nu.
- Atunci nu se poate, barbatu-meu, cand a plecat de dimineata la serviciu, mi-a zis clar: la sofer 50 de lei si m**e la gunoieri.

Intr-un avion, un avocat nimereste langa o blonda misto. Bla, bla, tot incerca sa intre in vorba cu ea… nimic. Blonda se uita pe geam, mai incerca sa doarma…

Avocatul, enervat:
- Uite, hai sa jucam un joc misto! Eu iti pun tie o intrebare, si daca nu stii imi dai 5$, apoi imi pui tu mie o intrebare, si daca nu stiu iti dau 5 $! Si tot asa…
- Nu domnule, imi pare rau, sunt obosita, as prefera sa ma odihnesc…
Avocatul, enervandu-se si mai tare:
- Bine, uite, jucam alt joc! Eu iti pun tie o intrebare, daca nu stii imi dai 5$; tu imi pui mie o intrebare, si daca nu stiu… iti dau 500$ !!
Blonda accepta, intr-un tarziu.
- Care este distanta de la Pamant la Luna?
Blonda deschide geanta si ii da 5$, dupa care il intreaba:
- Ce e mic, are 3 picioare si urca dealul?
Avocatul, se gandeste… scoate Laptop-ul, cauta in baza de date… cauta pe Internet… trimite mail-uri la toti prietenii… In sfarsit, dupa o ora, transpirat, ii da blondei 500$. Blonda ii ia, apoi se intoarce si incepe sa se uite plictisita pe geam.
Avocatul, isterizat, vrea sa afle raspunsul:
- Bine, bine, ce e mic, are trei picioare si urca dealul?
La care blonda deschide tacticoasa geanta si ii da o hartie de 5$.

abonati-va la acest blog

>Cine da, lui isi da…

>Langa un satuc de munte, in hatisuri nepatrunse,
Un batran, adus de spate, un bordei mic isi facuse
Sub un fag cu umbra deasa, din pamant si din nuiele,
Petrecand in saracie, intre flori si pasarele.
Far‘ de nici-o mangaiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat in niste carje, sprijinea al sau picior.
Chinuit asa, sarmanul, isi ducea al vietii fir,
Pana cand l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca batranul catre satu-n sarbatoare,
Garbovit, cu tolba-n spate, sa cerseasca demancare,
Aratandu-si trist durerea prin zicala lui de pace:
”Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’!

Il stia de mult tot satul si, la orice sarbatoare,
Cei cu inima miloasa ii da-n tolba demancare.
El, atunci, cu voce slaba, multumea, zicand cu pace:
”Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’!

Ani in sir trecu de-a randul, multi din vremea lui murira,
Insa pe el indurarea Domnului il sprijinira.
Si din cand in cand batranul catre sat pleca, sarmanul,
Far-a-si mai schimba cojocul, carja, tolba si sumanul.

Inainte lui satenii ii ieseau cu darul lor,
Ori de cate ori batranul le cerea un ajutor.
Dupa ce isi lua darul, tuturor zicea cu pace:
”Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’!

De-al batranului des strigat, deranjata mult, se pare,
Intr-o zi, o gospodina, doamna cu un nume mare,
Vru s-aduca la tacere glasul astui cersetor,
Ce batea de multa vreme pe la poarta tuturor.

Repede facu o paine din faina cea mai alba,
Plamadita cu otrava, si la copt a pus-o-n graba.
Cum ii dete-aceasta paine, zise-n inima ei moarta:
- De acuma, stiu eu bine, ca n-o sa mai vii la poarta!

Cersetorul primi darul, il privi cu bucurie,
Dar, frumoasa fiind painea, se gandeste s-o mai tie.
Si-i repeta si stapanei vorba lui, cu multa pace:
”Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’!

Dupa ce colinda satul, se intoarce la bordei
Si,-obosit, se odihneste pe un scaunel de tei.
Dar nu se-odihneste bine, ca se-arata pe carare,
Un fecior voinic si-un caine, venind de la vanatoare.

Obosit si mort de foame, si uitand ca-i de neam mare,
Cand sosira la coliba, tanarul cu voce tare,
Nemancat de-o zi intreaga, striga-n culmea disperarii:
- Mosule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mancarii?

Caci tot ratacesc de-aseara prin zavoi, cu al meu caine,
Si nu am gustat nimica, nici macar un colt de paine.
Stiu ca uneori, pe cale, oamenii, cu multa mila,
Iti mai pun ceva in tolba, ba si cei ce-o fac in sila.

- Cum sa nu? raspunde dansul, chiar acum am fost in sat,
Si chiar mama dumitale paine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toata si-o mananca; potoleste-ti foamea-n pace;
”Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’!

Dupa ce mancara painea, multumindu-i, a plecat
Spre casuta boiereasca, ce sclipea la ei in sat.
Ajungand acasa fiul, maica-sa-l imbratiseaza,
Dar deodata rau ii vine si la fata se-ntristeaza.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreaba, spune iute ce-ai mancat?
Insa el cu vocea slaba, ii raspunde inecat:
- Doar atat mancat-am, maica, painea alba si frumoasa
Ce mi-a dat-o cersetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasa!

Un fior de groaza mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-si vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Tipa, urla de durere, constiinta nu-i da pace,
Vrea sa-l scoale iar la viata, dar nimic nu poate face.

In durere-si vede fapta cea marsava si debila
Si isi ia acum rasplata pentru gestul fara mila.
In urechi ii suna glasul mosului, trecand in pace:
”Cine da, lui isi da, tata, cine face, lui isi face’’!

(Prelucrare dupa autor necunoscut)

abonati-va la acest blog